Sinonime întorsură

Cuvântul „întorsură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• întorsătură - curbă, ocol, serpentină, cot, cotitură, turnură, întorsătură
• curbă - cotitură, cot, ocol, întorsătură, serpentină, cârmeală
• cotitură - curbă, ocol, șerpuire, cârmeală, cot, meandru
• cot - cotitură, curbă, întorsătură, meandru, șerpuire, colț, unghi, cotlon, ungher
• sinuozitate - curbă, cotitură, neregularitate
• viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
• flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
• modulație - intonare, intonație, modulare, tonalitate
• curbură - arcuire, cotitură, cot, ocol, îndoitură
• răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
• strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
• turnură - cotitură, viraj, aspect, fason, structură
• țarc - ocol, îngrăditură, coșar
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
• vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba

Dex întorsură

• întorsură 1-3 Întorsătură (2-4). 4-5 Mlădiere, modulație, intonație (nouă). 6 Vârtej. 7 Plăcintă din foi, răsucite în formă de sul ștrudel. 8 Convulsiuni. 9 ~ra brazdei (unui ogor, izlaz ) Arătură de toamnă. 10 (; după tournure) Ținută a corpului. 11 Atitudine. 12 Afaceri necinstite învârteli.
• ÎNTORSÚRĂ, întorsuri, (Rar) 1. Întorsătură (1). 2. Mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură (2). – Întors2 + -ură.
• ÎNTORSÚRĂ, întorsuri, 1. Întorsătură (1). Întorsura gîrlei dunărene s-a schimbat. SADOVEANU, P. M. 129. Pe potmolul Dunării, La-ntorsurile gîrlei. TEODORESCU, P. P. 562. 2. Mlădiere, modulație, intonație (nouă). În tot clinul acesta de cîmp... rătăcește o-ntorsură de cîntec romînesc, un șuier de voinic. SANDU, D. P. 41. Glasul acela-mlădiitor, Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se urcă și se coboară. ALEXANDRESCU, M. 317.
• întorsură f. pământ lucrat de cu toamna.
• întorsúră f., pl.ĭ. Întorsătură. Ocol, cotitură. Arătură (p. a întoarce pămîntu).
• ÎNTORSÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.
• întorsură COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. ȘERPUIRE. ȘERPUITURĂ.
• întorsúră s.f. (reg.) pământ lucrat de cu toamna.
• întorsúră, întorsuri, s.f. – Răscumpărare a unei părți din moșie, din casă; întorsătură: „I-o dat lu’ frate-so întorsură din casă” (Faiciuc, 2008). – Din întors „revenit” + suf. -ură (DEX, MDA).

Sinonimul cuvântului întorsură

Testează-te!