Dicționar de sinonime
Sinonime întorsătură
Cuvântul „întorsătură” are următoarele sinonime:
întorsătură ( substantiv )
- curbă
- ocol
- serpentină
- cot
- cotitură
- turnură
- întorsătură
Alte sinonime:
- întortochetură
- răsucitură
- sinuozitate
- șerpuire
- șerpuitură
- îndoitură
- cârmeală
- cârnitură
- întorsură
- sucitură
- covei
- abatere
- răsucire
- întortochere
- schimbare
- modificare
Sinonime Apropiate
- curbă - cotitură, cot, ocol, întorsătură, serpentină, cârmeală
- cotitură - curbă, ocol, șerpuire, cârmeală, cot, meandru
- cot - cotitură, curbă, întorsătură, meandru, șerpuire, colț, unghi, cotlon, ungher
- sinuozitate - curbă, cotitură, neregularitate
- turnură - cotitură, viraj, aspect, fason, structură
- viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
- curbură - arcuire, cotitură, cot, ocol, îndoitură
- răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
- strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
- țarc - ocol, îngrăditură, coșar
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
- fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
- feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
- flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
Dex întorsătură
- întorsătură 1 Sucire. 2 Îndoitură. 3 Cotitură a unui drum sau a unei ape. 4-6 Schimbare în desfășurarea unor (întâmplări) (evenimente sau) convorbiri. 7 Schimbare de orientare în atitudinea unei persoane. 8 Mod de a dispune cuvintele sau propozițiile într-o frază pentru a obține efectul dorit turnură. 9-10 ~ de limbă Rostire cu greutate (sau cu greșeli) a unor succesiuni de cuvinte. 11 Întoarcere (36). 12 ~ra brazdei (unui ogor; izlaz ) Arătură de toamnă.
- ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. (Rar) Întorsură (2). 3. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + -ătură.