Dicționar de sinonime

Sinonime întorsătură

Cuvântul „întorsătură” are următoarele sinonime:

întorsătură ( substantiv )
  • curbă
  • ocol
  • serpentină
  • cot
  • cotitură
  • turnură
  • întorsătură
Alte sinonime:
  • întortochetură
  • răsucitură
  • sinuozitate
  • șerpuire
  • șerpuitură
  • îndoitură
  • cârmeală
  • cârnitură
  • întorsură
  • sucitură
  • covei
  • abatere
  • răsucire
  • întortochere
  • schimbare
  • modificare


Sinonime Apropiate

  • curbă - cotitură, cot, ocol, întorsătură, serpentină, cârmeală
  • cotitură - curbă, ocol, șerpuire, cârmeală, cot, meandru
  • cot - cotitură, curbă, întorsătură, meandru, șerpuire, colț, unghi, cotlon, ungher
  • sinuozitate - curbă, cotitură, neregularitate
  • turnură - cotitură, viraj, aspect, fason, structură
  • viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
  • curbură - arcuire, cotitură, cot, ocol, îndoitură
  • răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
  • strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
  • țarc - ocol, îngrăditură, coșar
  • ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
  • vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
  • fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
  • feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
  • flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)

Dex întorsătură

  • întorsătu 1 Sucire. 2 Îndoitură. 3 Cotitură a unui drum sau a unei ape. 4-6 Schimbare în desfășurarea unor (întâmplări) (evenimente sau) convorbiri. 7 Schimbare de orientare în atitudinea unei persoane. 8 Mod de a dispune cuvintele sau propozițiile într-o frază pentru a obține efectul dorit turnură. 9-10 ~ de limbă Rostire cu greutate (sau cu greșeli) a unor succesiuni de cuvinte. 11 Întoarcere (36). 12 ~ra brazdei (unui ogor; izlaz ) Arătură de toamnă.
  • ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. (Rar) Întorsură (2). 3. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + -ătură.


Sinonimul cuvântului întorsătură

Sinonimul cuvântului întorsătură


Testează-te!