Dicționar de sinonime
Sinonime întortochea
Cuvântul „întortochea” are următoarele sinonime:
întortochea ( verb )
- a avea mai multe cotituri
- a avea o linie sinuoasă
- a complica
- a fi cotit
- a încâlci
Sinonime Apropiate
- sinuos - șerpuit, cotit, în zig-zag, complicat, încâlcit
- întortocheat - cotit, sinuos, șerpuit, răsucit, sucit, încurcat, încâlcit, confuz, labirintic
- încâlcit - încurcat, amestecat, confuz, neclar, complicat, nebulos
- complica - a încurca, a agrava, a încâlci, a amesteca, a înrăutăți
- complicat - încurcat, încâlcit, neclar, dificil
- cotit - sinuos, șerpuitor, sucit, întortocheat
- problemă - chestiune, subiect, temă, dificultate, complicație, greutate
- prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat
- sinuozitate - curbă, cotitură, neregularitate
- șaradă - ghicitoare, enigmă, rebus, complicație, încâlceală, mister
- turnant - cotit, sucit, răsucit
- turnură - cotitură, viraj, aspect, fason, structură
- frugal - sobru, cumpătat, reținut, măsurat, socotit
- greoi - lent, încet, moale, molâu, zăbavnic, dificil, anevoios, încâlcit, confuz
- haotic - confuz, încâlcit, dezordonat, încurcat
Dex întortochea
- întortochea 1 A răsuci. 2 ( drumuri, ape) A avea o linie sinuoasă, cotită. 3 A complica un lucru, o idee.
- ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, I. 1. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – *intorticulare.
- ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, I. A învîrti în toate felurile, spre a produce confuzie; a suci, a încîlci. Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.
- A SE ÎNTORTOCHEÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare
- A ÎNTORTOCHEÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare
- întortochéz, a -chĭá (vest) și -cheá (est). v. tr. (d. întort, de unde s’a făcut *întóartec, a -cá, apoĭ întortocá, eŭ întórtoc apoĭ -chĭa, orĭ d. lat. *întortĭcare saŭ *întortĭculare; fr. entortiller, sp. entortijar). Sucesc, învîrtesc: a întortochĭa cărările, (fig.) o frază. V. trunchez.