Dicționar de sinonime

Sinonime cotit

Cuvântul „cotit” are următoarele sinonime:

cotit ( adjectiv )
  • sinuos
  • șerpuitor
  • sucit
  • întortocheat
Alte sinonime:
  • șerpuit
  • șerpuind
  • șovăit
  • serpentin
  • în zigzag
cotit ( substantiv )
  • cotire


Sinonime Apropiate

  • întortocheat - cotit, sinuos, șerpuit, răsucit, sucit, încurcat, încâlcit, confuz, labirintic
  • sinuos - șerpuit, cotit, în zig-zag, complicat, încâlcit
  • turnant - cotit, sucit, răsucit
  • sinuozitate - curbă, cotitură, neregularitate
  • spiralat - răsucit, sucit, spiral
  • turnură - cotitură, viraj, aspect, fason, structură
  • viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
  • fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
  • frugal - sobru, cumpătat, reținut, măsurat, socotit
  • ignorare - neglijare, omitere, nesocotire, uitare
  • imprudent - nechibzuit, nesocotit, neprevăzător, necugetat, hazardat
  • întorsătură - curbă, ocol, serpentină, cot, cotitură, turnură, întorsătură
  • înțelept - cuminte, socotit, chibzuit, măsurat, echilibrat, judicios, filozof, gânditor, cugetător
  • manivelă - vârtej, cocârlă, crivală, sucitor
  • mestecău - mestecător, făcăleț, vergea, sucitor

Dex cotit

  • cotit2, ~ă 1 Atins cu cotul2 (1) cotelit2 (8), încotat2. 2 Lovit cu cotul1 (1) cotelit2 (9), încotat2. 3 Făcut atent cu cotul2 (1) cotelit2 (10), încotat2. 4 Contactat cu cotul2 (2) coti.2 (8) cotelit2 (11), încotat2. 5 ( drumuri, râuri ) Care își schimbă direcția cotigit2 (1). 6 ( drumuri, râuri ) Șerpuit2. 7 ( o direcție, un drum) Părăsit pentru altă direcție. 8 Încovoiat2. 9 ( oameni; rar) Condus pe un drum cotit spre a se rătăci. 10 ( obiecte; rar) Întors într-o altă direcție. 11 (Rar) Ocolit2. 12 (Rar) Evitat. 13 Cotărit2 (1). 14 Bătut2. 15 Cotărit2 (2).
  • cotit1 1-7 Cotire (1-7). 8 Încovoiere. 9-15 Cotire (9-15). 16 Cotărire (1). 17 Batere. 18 Cotărire (2).
  • COTÍT, -Ă, cotiți, -te, (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. – coti.
  • COTÍT, -Ă, cotiți, -te, (Despre drumuri, rîuri etc.) Care are cotituri, care cotește; întortocheat. Oricît de cotită i-a fost calea, tot ajunse la vreme. SADOVEANU, P. M. 193. Vin’ cu mine... Taina liniștei înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure. TOPÎRCEANU, B. 43. Aici era, ce să-ți spui! frumusețea de pe lume. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică, de părea că erau niște covoare așternute. ISPIRESCU, L. 243. Și de cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit, Cînd văd tabere viind Și ciocoi înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ (Adverbial) Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24.


Sinonimul cuvântului cotit

Sinonimul cuvântului cotit


Testează-te!