Sinonime întrupare

Cuvântul „întrupare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• făptură - ființă, creatură, vietate, viețuitoare, trup, statură, înfățișare, aspect, conformație
• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• prestație - realizare, acțiune, desfășurare
• prezență - existență, ființare, arătare, înfățișare
• suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
• șterge - a curăța, a elimina, a rade, a înlătura, a suprima, a anula, a desființa, a radia, a fugi
• trăi - a exista, a fi, a viețui, a ființa, a dura, a se menține, a dăinui, a petrece, a locui
• umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
• falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
• faptă - acțiune, realizare, lucrare, ispravă, înfăptuire, act, operă
• fecundare - fecundație, procreare
• fizic - corporal, trupesc, senzual, erotic, fiziologic, material, concret, expresie, palpabil
• funcționa - a activa, a acționa, a lucra, a merge, a ființa
• gras - corpolent, dolofan, rotofei, obez, gros, voluminos, plin, trupeș, unsuros
• grup - ceată, bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, trupă, grămadă, pâlc

Dex întrupare

• întrupare 1 Luare a unei forme concrete de trup omenesc incarnare, încorporare, împielițare. 2 Trup. 3 Ființă întrupată. 4 Alcătuire armonioasă, plăcută vederii întrupat1 (2). 5 Concretizare. 6 Creare. 7 Personificare. 8 Încorporare într-un singur tot. 9 Sinteză. 10 Formare a unei trupe.
• ÎNTRUPÁRE, întrupări, Acțiunea de a (se) întrupa și rezultatul ei; concretizare, personificare; trup, ființă. ♦ Doctrină creștină esențială, potrivit căreia Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat în Isus Hristos, devenind astfel și Dumnezeu și Om, cele două naturi, divină și umană, îngemănate într-o unitate personală. – întrupa.
• ÎNTRUPÁRE, întrupări, Acțiunea de a (se) întrupa și rezultatul ei; concretizare, personificare; trup, ființă. – întrupa.
• ÎNTRUPÁRE, întrupări, Acțiunea de a (se) întrupa și rezultatul ei; concretizare, personificare. Casa nașului era pentru tine întruparea bunului trai. PAS, Z. I 174. Și-s fericit c-am fost o clipă-n stare Să simt, în marea lumii simfonie, A gîndurilor mele întrupare. VLAHUȚĂ, O. A. 84. ◊ (Poetic) Și geana-mi rourează o lacrimă de dor. Un sol, o întrupare a sfîntului amor. PĂUN-PINCIO, P. 82. ♦ (Concretizat) Trup, ființă. Încet, plutind, se-nalță mireasa-i... O dulce întrupare de omăt. EMINESCU, O. I 95.
• întrupare f. 1. incorporațiune; 2. fig. închiegare: o dulce ’ntrupare de omăt EM.; 3. în teologie: incarnațiune.
• întrupáre f. Acțiunea de a saŭ de a se întrupa. Ceĭa ce s’a întrupat: acest om e întruparea șarlatanuluĭ.

Sinonimul cuvântului întrupare

Testează-te!