Dicționar de sinonime

Sinonime faptă

Cuvântul „faptă” are următoarele sinonime:

faptă ( substantiv )
  • acțiune
  • realizare
  • lucrare
  • ispravă
  • înfăptuire
  • act
  • operă
Alte sinonime:
  • lucru
  • deală
  • pas
  • în realitate
  • de fapt


Sinonime Apropiate

  • operă - creație, lucrare, scriere, producție, op, realizare, acțiune, faptă, manifestare
  • ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
  • acțiune - faptă, lucrare, realizare, proces, pâră, intrigă, fabulație, temă, tramă
  • lucrare - muncă, activitate, treabă, lucru, realizare, faptă, producție, înfăptuire, scriere
  • înfăptuire - lucrare, realizare, îndeplinire, făurire, producere
  • manoperă - lucrare, realizare, executare, intrigă, mașinație, uneltire, cabală
  • operație - intervenție, acțiune, lucrare, afacere, tranzacție, calcul, socoteală
  • prestație - realizare, acțiune, desfășurare
  • treabă - ocupație, activitate, îndeletnicire, preocupare, ispravă, lucru, faptă, muncă, problemă
  • fapt - întâmplare, eveniment, caz, acțiune, act, faptă, vrajă, farmec, magie
  • intervenție - imixtiune, amestec, participare, demers, operație, acțiune
  • act - document, atestat, dovadă, hrisov, zapis, uric, acțiune, faptă
  • creație - plăsmuire, realizare, invenție, operă, producție
  • capodoperă - creație, operă, realizare genială
  • carte - operă, volum, tom, scriere, lucrare, știință, cultură, instruire, studii

Dex faptă

  • faptă 1 Acțiune săvârșită de cineva fapt (5), ispravă, facere (2). 2 ~ bună Binefacere. 3 ~ rea Prejudiciu adus cuiva. 4 Om al ~tei (sau faptelor) Om care își pune în practică năzuințele. 5 Om cu spirit practic. 6 A pune în ~ A pune în aplicare. 7 Ocupație. 8 Cauză (2). 9 (Bis; ) Facere (7). 10 (Bis; ) Creatură (5). 11 ~te de arme Acte de eroism militar. 12 În ~ În realitate.
  • FÁPTĂ, fapte, Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ În faptă = în realitate, de fapt. – facta ( lui factum) devenit
  • FÁPTĂ, fapte, Acțiune săvîrșită, act îndeplinit (de cineva). Faptă bună. Faptă rea.În toate mișcările burgheze fapta nu urmează vorbei. IONESCU-RION, C. 27. Nu te teme... vei scoate-o la capătîi bun și slujba cu care te-a împovărat împăratul. Dară trebuie să știi că cu amar are să-i vină și lui la urma urmelor pentru faptele sale. ISPIRESCU, L. 27. Acestea-s faptele tale: m-am luat după capul tău cel sec. CREANGĂ, P. 84. Nu e nici o faptă fără plată. NEGRUZZI, S. I 248. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ (Învechit) În faptă = în realitate, de fapt. Caimacamul era dușman tainic al vizirului și, deși în public se arăta că se ocupă cu pregătirea și adunarea oștilor și a armelor spre a le trimete lui Ferhad, în faptă însă se silea cît putea de risipea toate pregătirile făcute. BĂLCESCU, O. II 66. Ce slujbă la stăpîn în faptă împlinești? DONICI, F. 69.


Sinonimul cuvântului faptă

Sinonimul cuvântului faptă


Testează-te!