Sinonime învingere

Cuvântul „învingere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• biruință - învingere, victorie, izbândă, succes
• triumf - biruință, victorie, succes, satisfacție, jubilație, bucurie
• insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
• triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
• iroseală - risipă, prăpăd, cheltuire, nimicire
• ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
• jubila - a se bucura, a triumfa, a exulta, a fi fericit
• atotbiruitor - triumfător, neînvins, imbatabil
• baftă - noroc, succes, izbândă
• cheltuială - plăți, speze, consum, risipă, irosire
• performanță - succes, reușită izbândă, record
• bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie

Dex învingere

• învingere 1 Înfrângere a unui adversar în luptă învins1 (1), învincătură (1). 2 Dovedire a superiorității într-o întrecere sportivă învins1 (2), învincătură (2). 3 Autocontrol al pasiunilor, slăbiciunilor proprii învins1 (3), învincătură (3). 4 Aflare sub influența unei mari pasiuni învins1 (4), învincătură (4). 5 Obligare de a plăti o datorie, o dare învins1 (5). 6 Luptă. 7 Prevalare.
• ÎNVÍNGERE, învingeri, Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. – învinge.
• ÎNVÍNGERE Acțiunea de a învinge.
• învingere f. acțitmea de a învinge și rezultatul ei: victorie, înfrângere.
• învíngere f. Acțiunea de a învinge, biruință, victorie.
• învincere învingere
• învincire învingere
• învinge 1 A înfrânge adversarul în luptă a doborî. 2 A se dovedi superior adversarului într-o întrecere sportivă a triumfa. 3-4 A(-și) stăpâni o pasiune, o slăbiciune. 5 A fi copleșit de o pasiune. 6 A duce până la capăt. 7 A se lupta. 8 A ieși deasupra a prevala. 9-10 A (se) obliga să plătească o datorie, dare
• ÎNVÍNGE, învíng, III. și 1. A birui, a înfrânge, un adversar (în război); a triumfa, a doborî. ♦ A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. ♦ A înlătura greutăți, obstacole; a doborî, a birui. 3. A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt; a răzbi. – În + vince ( „a învinge” < ).

Sinonimul cuvântului învingere

Testează-te!