Sinonime știrbitură

Cuvântul „știrbitură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb

Dex știrbitură

• știrbitură 1 (La oameni și animale) Loc gol rezultat prin căderea unuia sau a mai multor dinți (rar) știrbenie, știrbeală (1), știrbină (1). 2 (Pop; ) Om știrb (2). 3 Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită ciumblitură, știrbeală, știrbină (2). 4 Trunchiere (2). 5 Gaură (1). 6-7 Știrbire (6-7). 8 Fragment de dinte rupt, rămas în gingie știrbină (3).
• ȘTIRBITÚRĂ, știrbituri, 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; ruptură, gaură. 3. Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Știrbi + -tură.
• ȘTIRBITÚRĂ, știrbituri, 1. Loc gol în șirul de dinți, format prin căderea unuia sau a mai multor dinți. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă; ruptură, spărtură. Zidurile cu știrbituri adînci stau încă în picioare, semn al războiului care a stăruit aici. STANCU, U.R.S.S. 148.
• ȘTIRBITÚRĂ ~i f. 1) Loc gol format în dantură prin căderea dinților. 2) Margine deformată a unui obiect (formata prin rupere, frângere, ciocnire etc.). /a știrbi + suf. ~tură
• știrbitură f. 1. ceva știrbit, gaură de dinte; 2. împuținare: plătesc întreg și fără nicio știrbitură; 3. fig. om știrb, femeie știrbă.
• știrbătúră și știrbitúră f., pl. ĭ. Locu de unde lipsește un dinte. V. strungăreață.

Sinonimul cuvântului știrbitură

Testează-te!