Sinonime spărtură

Cuvântul „spărtură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
• fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
• fisură - crăpătură, spărtură, plesnitură
• ciob - hârb, țandără, spărtură
• crăpătură - spărtură, plesnitură, deschizătură, fisură
• falie - ruptură, spărtură, despicătură
• țandără - așchie, surcea, zburătură, ciob, fărâmătură
• frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
• cavitate - adâncitură, gaură, scobitură, spărtură
• breșă - spărtură, gaură, deschizătură
• deschidere - spațiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, incizie, început, inaugurare
• pastor - oier, cioban, păcurar
• păstori - a ciobăni, a păcurări, a paște, a pășuna, a îndruma, a conduce, a cârmui
• pepene - harbuz, cantalup, lubeniță, zemos, bostan, curcubete
• răsuflătoare - aerisire, deschidere, gaură

Dex spărtură

• SPĂRTÚRĂ, spărturi, 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, așchie (produse prin spargere). 3. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart2 + -ură.
• SPĂRTÚRĂ, spărturi, 1. Gaură, deschizătură (produsă prin spargere, prin distrugere sau rupere). Umbrele amurgurilor intrau prin spărturi, prin colțurile ruinii. SADOVEANU, O. III 583. Pereții văruiți de curînd de-abia se văd prin spărturile gardului. REBREANU, I. 10. În cealaltă parte a șurii, știam o spărtură. Pe acolo, în bătaia lunii aș fi putut vedea tot. DUNĂREANU, N. 36. ◊ (Poetic) Se vede oiștea carului-mare printr-o spărtură din norii negri. DUMITRIU, P. F. 21. Soarele se ivi într-o spărtură de nouri, aprinzînd mii de curcubeie pe cîmpurile înzăpezite. REBREANU, N. 96. ♦ Deschizătură. Nu i se vede decît brațul gol, care iese printr-o spărtură a vălului, și în care ține o făclie de ceară. NEGRUZZI, S. III 379. 2. (Mai ales la ) Bucată rezultată în urma spargerii unui obiect; ciob, așchie. Spre sud-est de satul Ibănești este o siliște veche... unde se găsesc încă bucăți de fier, hîrburi, spărturi de cărămidă și alte obiecte vechi. ODOBESCU, S. II 225. ♦ (Rar) Schijă. La sfîrșitul bombardamentului, o spărtură mare mă atinse pe mînă. CAMIL PETRESCU, U. N. 375. 3. Dezbinare, disensiune, ruptură.
• SPĂRTÚRĂ ~i f. 1) Deschizătură produsă prin spargere. 2) fig. Dezbinare provocată de nepotrivirea unor interese. /spart + suf. ~ură
• spărtură f. 1. efectul spargerii; 2. locul unde s’a spart, gaură.

Sinonimul cuvântului spărtură

Testează-te!