Sinonime țiitoare

Cuvântul „țiitoare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lele - țață, nană, leică, mătușă, dodă, iubită, ibovnică, amantă
• metresă - amantă, concubină
• sperietoare - momâie, arătare, măgăoaie, popândău
• strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
• zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
• bob - grăunte, sămânță, boabă
• valiză - geamantan, cufăr
• fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
• fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
• foșni - a fâșâi, a susura, a suna, a foșnăi, a zumzăi, a mișuna, a se mișca, a se frământa
• fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat
• furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare
• germen - embrion, sămânță, izvor, sursă, origine
• grijă - teamă, frământare, preocupare, neliniște, îngrijorare, temere, aprehensiune, atenție, precauție
• izvor - sursă, obârșie, sorginte, origine, germen, sămânță

Dex țiitoare

• ȚIITOÁRE, țiitoare, (Popular) Concubină. Era țiitoarea unui boier de neam mare. I. BOTEZ, ȘC. 69. Livda, muma Marcului, Țiitoarea turcului. TEODORESCU, P. P. 663.
• ȚIITOÁRE2 ~óri f. Loc pe unde trec animale sălbatice și unde vânătorii stau de pândă. /a ține + suf. ~toare
• ȚIITOÁRE1 f. pop. Femeie întreținută de un amant. /a ține + suf. ~toare
• țiitoare f. 1. femeie întreținută (cf. țineà 8); 2. locul unde vânătorul pândește vânatul: fiți deștepți la țiitori! (cf. țineà 14).
• țiitoáre f., pl. orĭ (d. țin, țiŭ. P. pl., cp. cu privighetoare). Întreținută, concubină. Trecătoare, locu pe unde trece vînatu și unde se ațin vînătoriĭ: la pîndă la țiitorĭ (Od. Psevd. 99).
• ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, , 1. Concubină. 2. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Care ține mult timp; durabil. – Ține + -itor.
• ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, (Învechit) Care ține mult timp; durabil. Trebuie să aibă vestminte nouă și țiitoare. MARIAN, Î. 70. ♦ (Determinat prin «aminte») Care păstrează ceva în memorie, care ține minte. Ești și țiitor aminte de greșala ce a făcut strămoșul Adam. GORJAN, H. IV 166. ♦ (Substantivat) Persoană care administrează un serviciu sau o instituție. ◊ Țiitor de registre = funcționar însărcinat cu înregistrarea actelor. El fusese rînd pe rînd țiitor de registre la primăria din Caracal... și perceptor. GANE, N. III 180.

Sinonimul cuvântului țiitoare

Testează-te!