Dicționar de sinonime

Sinonime strădui

Cuvântul „strădui” are următoarele sinonime:

strădui ( verb )
  • a se sili
  • a se sforța
  • a se zbate
  • a se căzni
  • a se trudi
  • a se munci
  • a se frământa
  • a se canoni
Alte sinonime:
  • a se chinui
  • a se forța
  • a se necăji
  • a se osteni
  • a se zbuciuma
  • a [se] nevoi
  • a se sârgui
  • a se verpeli
  • a se strădănui
  • a se învălui
  • a năsli
  • a [se] osârdnici
  • a [se] osârdui
  • a se volnici
  • a se sfărâma
  • a [se] lupta
  • a căuta
  • a încerca
  • a cerca
  • chinui
  • suferi
  • a face eforturi


Sinonime Apropiate

  • trudi - a munci, a se strădui, a se sili, a se osteni, a se căzni
  • nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
  • strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
  • forța - a constrânge, a sili, a obliga, a presa, a se strădui, a se zbate, a se opinti, a se sforța, a-și da silința
  • lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
  • stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
  • zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
  • harnic - muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, zelos, silitor, neobosit
  • încercare - verificare, probă, experimentare, tentativă, efort, strădanie, silință, sforțare, greutate
  • dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
  • consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
  • povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
  • răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
  • schingiui - a căzni, a tortura, a chinui
  • screme - a se opinti, a se încorda, a se căzni

Dex strădui

  • STRĂDUÍ, străduiesc, IV. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din stradati.
  • STRĂDUÍ, străduiesc, IV. A-și da toată silința sau osteneala, a stărui cu tot zelul, a se sili. Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.
  • A SE STRĂDUÍ mă ~iésc intranz. A depune multă silință sau osteneală. /<sl. stradati
  • străduì v. a-și da silință mare, a se sârgui mult. .
  • străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.
  • strădui ( 1 străduiesc, străduiască)
  • străduesc, -uiască 3 , -uiam 1
  • STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.


Sinonimul cuvântului strădui

Sinonimul cuvântului strădui


Testează-te!