Dicționar de sinonime
Sinonime strădui
Cuvântul „strădui” are următoarele sinonime:
strădui ( verb )
- a se sili
- a se sforța
- a se zbate
- a se căzni
- a se trudi
- a se munci
- a se frământa
- a se canoni
Alte sinonime:
- a se chinui
- a se forța
- a se necăji
- a se osteni
- a se zbuciuma
- a [se] nevoi
- a se sârgui
- a se verpeli
- a se strădănui
- a se învălui
- a năsli
- a [se] osârdnici
- a [se] osârdui
- a se volnici
- a se sfărâma
- a [se] lupta
- a căuta
- a încerca
- a cerca
- chinui
- suferi
- a face eforturi
Sinonime Apropiate
- trudi - a munci, a se strădui, a se sili, a se osteni, a se căzni
- nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- forța - a constrânge, a sili, a obliga, a presa, a se strădui, a se zbate, a se opinti, a se sforța, a-și da silința
- lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
- stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
- zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
- harnic - muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, zelos, silitor, neobosit
- încercare - verificare, probă, experimentare, tentativă, efort, strădanie, silință, sforțare, greutate
- dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
- consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
- povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
- răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
- schingiui - a căzni, a tortura, a chinui
- screme - a se opinti, a se încorda, a se căzni
Dex strădui
- STRĂDUÍ, străduiesc, IV. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din stradati.
- STRĂDUÍ, străduiesc, IV. A-și da toată silința sau osteneala, a stărui cu tot zelul, a se sili. Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.
- A SE STRĂDUÍ mă ~iésc intranz. A depune multă silință sau osteneală. /<sl. stradati
- străduì v. a-și da silință mare, a se sârgui mult. .
- străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.
- strădui ( 1 străduiesc, străduiască)
- străduesc, -uiască 3 , -uiam 1
- STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.