Sinonime țintuit

Cuvântul „țintuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• țeapăn - tare, neclintit, rigid, dur, nemișcat, încremenit, inert, solid, robust
• împietrit - încremenit, înmărmurit, împietrit
• înțepenit - fixat, prins, imobilizat, anchilozat, inert, țeapăn, rigid, imobil, înțelenit
• fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
• neclintit - nemișcat, imobil, rigid, stabil, încremenit, neschimbat, statornic, ferm, constant
• mort - decedat, dispărut, răposat, defect, încremenit, inert, paralizat, nemișcat, țeapăn
• inepuizabil - nemișcat, neînsuflețit, mort, țeapăn
• nezdruncinat - neclintit, nemișcat, statornic
• rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
• sedentar - nemișcat, stabil
• smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
• stabil - statornic, fixat, așezat
• sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
• ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
• geros - (foarte) rece, înghețat, friguros, glacial

Dex țintuit

• ȚINTUÍT, -Ă, țintuiți, -te, 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. ♦ Nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice); 2. Împodobit cu ținte, țintat; împodobit cu pietre scumpe. – țintui.
• ȚINTUÍT, -Ă, țintuiți, -te, 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. ♦ Nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice). 2. Împodobit cu ținte, țintat; împodobit cu pietre scumpe. – țintui.
• ȚINTUÍT, -Ă, țintuiți, -te, 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. Avea cizme țintuite. DUMITRIU, N. 135. Ghiță și-a făcut rost de niște ghete cu talpa groasă, țintuită. PAS, Z. I 180. 2. Împodobit cu ținte, cu pietre scumpe, cu aur. Ei merg bătînd din pinteni!... Zburdalnica lor ceată Străluce de departe în haine poleite... Și frîie țintuite, și argintate șele. ALECSANDRI, P. III 200. Oprișanul are-n sat Ogari, căpoi de vînat, Cu zgărzi late, țintuite, Pe la margini poleite. id. P. P. 202.
• ȚINTUÍT ~tă (~ti, ~te) 1) v. A ȚINTUI. 2) fig. Care este înțepenit (de emoție, de durere etc.); pironit. /v. a țintui
• țintuit a. garnisit cu ținte: ghioagă țintuită POP.
• țintuít, -ă adj. Garnisit cu ținte cu gămălia mare: ghĭoagă țintuită, chimir țintuit.

Sinonimul cuvântului țintuit

Testează-te!