Sinonime țistui

Cuvântul „țistui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• domoli - a liniști, a potoli, a modera, a tempera, a calma, a îmblânzi, a astâmpăra, a înfrâna, a struni
• îmbuna - a îmblânzi, a îndupleca, a liniști, a împăca, a potoli, a calma
• alina - a potoli, a calma, a domoli, a îmblânzi, a liniști, a ușura, a tempera, a consola
• tempera - a potoli, a liniști, a modera, a domoli, a reține, a înfrâna
• îmblânzi - a domestici, a supune, a domoli, a calma, a liniști, a potoli
• împăca - a domoli, a liniști, a calma, a îmbuna, a împăciui, a mulțumi, a satisface, a (se) reconcilia, a cădea de acord
• potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
• înmuia - a uda, a umezi, a îmbiba, a potoli, a domoli, a calmă, a liniști, a atenua, a slăbi
• calma - a domoli, a liniști, a potoli
• încetini - a domoli, a potoli, a reduce, a liniști
• lent - încet, domol, lin, calm, liniștit, potolit, temperat, moale, greoi
• micșora - a reduce, a diminua, a scădea, a restrânge, a strâmta, a atenua, a calma, a domoli, a modera
• modera - a micșora, a reduce, a împuțina, a atenua, a diminua, a slăbi, a potoli, a înfrâna, a tempera
• nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
• aplana - a potoli, a pacifica, a liniști, a împăca

Dex țistui

• ȚISTUÍ, țistuiesc, IV. 1. și A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „tist”). ♦ A domoli, a potoli (pe cineva). 2. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + -ui.
• ȚISTUÍ, țistuiesc, IV. 1. și A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). ♦ A domoli, a potoli (pe cineva). 2. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + -ui.
• ȚISTUÍ, țistuiesc și țístui, IV. 1. A impune cuiva tăcere (folosind exclamațiile «țist», «st» etc.). Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287. ◊ Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, F. J. 161. El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. ♦ A domoli, a potoli. (Cu pronunțare regională) Moș Petrache îl țîstuia încet, încetișor, ca pe un cățel care latră de pomană. POPA, V. 89. 2. (Rar, despre gloanțe) A șuiera. A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34.
• A ȚISTUÍ ~iésc 1. intranz. 1) A impune cuiva tăcere, rostind cuvântul „țist!”. 2) rar (despre gloanțe) A produce un sunet ascuțit și intens, străbătând aerul; a țiui. 2. tranz. A face să se potolească; a domoli; a potoli; a modera; a tempera. /țist + suf. ~ui
• țistuì v. a face tăcere. .
• ȚISTUÍ vb. v. calma, domoli, îmblânzi, îmbuna, împăca, liniști, piui, potoli, șuiera, țiui, vâjâi.
• țistui CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. ÎMBUNA. ÎMPĂCA. LINIȘTI. PIUI. POTOLI. ȘUIERA. ȚIUI. VÎJÎI.

Sinonimul cuvântului țistui

Testează-te!