Sinonime absoluțiune

Cuvântul „absoluțiune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
• clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
• scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
• amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
• scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
• zăbrea - gratie, ostreț, grilaj, îngrăditură
• finețe - delicatețe, grație, gingășie, sensibilitate, rafinament, subtilitate, agerime, ingeniozitate
• gingășie - delicatețe, amabilitate, sensibilitate, grație
• haz - veselie, glumă, umor, spirit, duh, farmec, grație, atracție
• ignorare - neglijare, omitere, nesocotire, uitare
• indicație - îndrumare, lămurire, recomandare, sfat, îndemn, directivă, orientare, prescripție
• îndurare - milă, iertare, milostivire
• mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
• absolvență - încheiere, absolvire, terminare
• condiție - clauză, prevedere, prescripție, stipulare, termen, împrejurare, circumstanță, caz, situație

Dex absoluțiune

• absoluțiune Iertare a păcatelor acordată, de obicei, de papă.
• ABSOLUȚIÚNE, absoluțiuni, 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârșirea ei a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. – Din absolution, absolutio, -onis.
• ABSOLUȚIÚNE, absoluțiuni, 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. – Din absolution, absolutio, -onis.
• ABSOLUȚIÚNE 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). .
• absoluțiúne 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio)
• ABSOLUȚIÚNE ~i f. 1) Iertare de pedeapsă a unui acuzat. 2) Iertare a păcatelor (de către preot). /<lat. absolutio, ~onis
• absoluți(un)e f. iertarea păcatelor (la Catolici).
• *absoluțiúne f. (lat. absolútio, -ónis V. soluțiune). ĭertare, remisiune. Absolvare, terminarea unuĭ studiŭ, uneĭ învățăturĭ. – Și -uție.
• absoluție absoluțiune

Sinonimul cuvântului absoluțiune

Testează-te!