Sinonime accent

Cuvântul „accent” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pronunțat - accentuat reliefat, subliniat, evidențiat, pregnant, proeminent
• reliefa - a profila, a contura, a accentua, a sublinia, a evidenția, a releva
• sublinia - a accentua, a reliefa, a pune în evidență, a evidenția
• vibrare - trepidație, tremur, freamăt, accent, emoție, patetism
• insista - a stărui, a persista, a persevera, a pistona, a reliefa, a evidenția, a accentua, a sublinia
• intensifica - a întări, a mări, a spori, a crește, a se accentua, a se înteți, a amplifica, a se încinge
• încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
• modulație - intonare, intonație, modulare, tonalitate
• apăsa - a presa, a strânge, a împinge, a accentua, a insista, a asupri, a oprima, a oropsi, a împila
• aton - neintonat, neaccentuat, surd
• cadențat - ritmat, sacadat, accentuat, apăsat
• dicțiune - rostire, pronunțare, articulare, intonație
• evidenția - a distinge, a deosebi, a remarca, a reliefa, a releva, a afirma, a accentua, a înlătura, a îndepărta
• exacerba - a întări, a crește, a intensifica, a accentua, a spori
• marca - a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a circumscrie, a contura, a delimita, a mărgini, a hotărnici

Dex accent

• accent 1 Pronunțare mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei vocale, a unei silabe, a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte. 2 Semn grafic care marchează un accent (1). 3 Pronunțare. 4 Ton.
• ACCÉNT, accente, 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din accent, accentus.
• ACCÉNT, accente, 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din accent, accentus.

Sinonimul cuvântului accent

Testează-te!