Dicționar de sinonime
Sinonime aciua
Cuvântul „aciua” are următoarele sinonime:
aciua ( verb )
- a se pripăși
- a se adăposti
Alte sinonime:
- odihni
- repauza
- a adăposti
- a se stabili
- a găsi un adăpost
- a oploși
- a pripăși
Sinonime Apropiate
- oploși - a se pripăși, a se aciua
- cuibări - a se aciua, a se oploși, a se pripăși
- sălășlui - a se adăposti, a locui, a trăi, a se stabili
- feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
- ferit - tăinuit, ascuns, dosnic, adăpostit
- găzdui - a adăposti, a primi, a caza, a încartirui, a da sălaș
- caza - a găzdui, a adăposti
- cartirui - a caza, a adăposti
Dex aciua
- aciua 1-2 A (se) adăposti. 3-4 A (se) odihni. 5-6 A (se) liniști.
- ACIUÁ, aciuez, I. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ A da adăpost. – *accubiliare.
- ACIUÁ, aciuez, I. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ (Rar) A da adăpost. – *accubiliare.
- ACIUÁ, aciuez, I. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a căuta ocrotire, a se pripăși, a se oploși (undeva sau pe lîngă cineva); a se aciola. Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. ◊ (Rar) A adăposti. Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze în casă. ȘEZ. I 66. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. – Pronunțat: -ciu-a. – Variante: aciuiá (STANCU, D. 120, NEGRUZZI, S. I 118) I, aciuí, aciuiesc (POPESCU, B. II 84), IV.
- ACIUÁ, aciuez, I. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. – *accubiliare.
- A ACIUÁ ~éz tranz. A face să se aciueze; a adăposti; a oploși. /<lat. accubiliare
- A SE ACIUÁ mă ~éz intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se pripăși; a se oploși. /<lat. accubiliare