Sinonime alternanță

Cuvântul „alternanță” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• alternare - schimbare, perindare, variație, succesiune
• variație - schimbare, modificare, înnoire, diversificare
• fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
• șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
• subrogare - schimbare, înlocuire (de persoană)
• șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
• tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
• variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
• filiație - descendență, succesiune
• flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
• frecvență - repetare, reluare, prezență (regulată), periodicitate
• girație - rotație, rotire
• ierarhie - rang, treaptă, stare, ordine, succesiune, scară
• infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
• labilitate - nestatornicie, inconstanță, mobilitate, schimbare, instabilitate

Dex alternanță

• alternánță 1 Schimbare. 2 Totalitatea valorilor dintr-o semiperioadă a unui fenomen alternativ, începând cu momentul în care valoarea mărimii alternative trece prin zero. 3-4 Schimbarea (calității sau) cantității unei vocale la cuvintele din aceeași familie sau în cursul flexiunii aceluiași cuvânt.
• ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, 1. Însușirea de a alterna; revenire succesivă. 2. Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală. – Din alternance.
• ALTERNÁNȚĂ 1. Insușirea de a alterna; revenire succesivă. 2. Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut. – Din alternance.
• ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, 1. Revenire prin alternare; perindare. Alternanță de roci tari și de roci slabe. 2. Variație a vocalelor sau consoanelor într-un cuvînt sau în familia unui cuvînt, folosită de limbă pentru a diferenția formele gramaticale ale aceluiași cuvînt sau (împreună cu sufixul) derivatele unui cuvînt de forma lor de bază. Schimbarea vocalei în «joc-joacă-jucăm» constituie o alternanță vocalică; schimbarea consoanei în «gros-groși» constituie o alternanță consonantică.
• ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, Revenire prin alternare. ♦ Variație a vocalelor sau a consoanelor într-un cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie, folosită de limbă pentru a diferenția diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvânt. – alternance.

Sinonimul cuvântului alternanță

Testează-te!