Sinonime alternare

Cuvântul „alternare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• variație - schimbare, modificare, înnoire, diversificare
• șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
• subrogare - schimbare, înlocuire (de persoană)
• șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
• tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
• variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
• filiație - descendență, succesiune
• flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
• fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
• ierarhie - rang, treaptă, stare, ordine, succesiune, scară
• infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
• labilitate - nestatornicie, inconstanță, mobilitate, schimbare, instabilitate
• lanț - cătușe, fiare, catenă, zale, șir, serie, succesiune, convoi, rând
• descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
• diversificare - variație, ramificare

Dex alternare

• alternare 1 Schimbare pe rând alternat1 (1). 2 Succedare alternat1 (2).
• ALTERNÁRE, alternări, Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – alterna.
• ALTERNÁRE, alternări, Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. Alternare de versuri și proză.
• ALTERNÁRE, alternări, Acțiunea de a alterna și rezultatul ei.
• ALTERNÁRE Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. ◊ Alternare de generații = succesiune regulată a unei generații sexuate cu alta asexuată. .
• alternare f. 1. fapta de a alterna; 2. lucrare alternativă.
• *alternare f. Acțiunea de a alterna.
• alterná 1-2 A (se) schimba pe rând. 3 A veni unul după altul, în rând. 4 A face să urmeze pe rând.
• ALTERNÁ, alternez, I. și 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din alterner, alternare.
• ALTERNÁ, alternez, I. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea. ◊ Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată». – și: (învechit) altérn (ODOBESCU, S. I 388).

Sinonimul cuvântului alternare

Testează-te!