Dicționar de sinonime
Sinonime ambala
Cuvântul „ambala” are următoarele sinonime:
ambala ( verb )
- a împacheta, a înfășură, a lega
- a se enerva, a se înfuria, a se antrena, a se aprinde, a se mânia
Alte sinonime:
- împacheta
- antrena
- a pocoli
- a face pachet
- a înfășura
Sinonime Apropiate
- indispune - a supăra, a mâhni, a enerva, a irita, a plictisi, a înfuria
- irita - a indispune, a enerva, a înfuria, a supăra, a inflama
- împacheta - a ambala
- încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
- încolăci - a înfășură, a lega, a învălătuci, a răsuci, a încovriga, a încârliga
- agasa - a deranja, a enerva, a indispune, a supăra, a înfuria, a plictisi
- antrena - a stimula, a dinamiza, a pune în mișcare, a duce, a târî, a mobiliza, a înflăcăra, a (se) ambala
- burzului - a se supăra, a se enerva, a reacționa, a se înfuria
- enerva - a indispune, a agasa, a irita, a înfuria, a supăra, a ațâța, a întărâta, a tracasa, a călca pe nervi
- prohibit - oprit, interzis, ilegal, ilicit
- reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
- reglementar - legal, statutar, oficial
- relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
- secret - tainic, nemărturisit, confidențial, ascuns, misterios, camuflat, mascat, tăinuit, ilegal
- snop - fascicul, legătură, mănunchi
Dex ambala
- ambalá 1 A împacheta. 2 A pune într-o cutie (de lemn). 3 (Rar; cai) A scăpa din frâu. 4 (; oameni) A se lăsa cuprins de sentimente. 5 A se avânta într-o discuție aprinsă. 6 ( motoare) A face ca viteza să fie mai mare decât cea nominală.
- AMBALÁ, ambalez, I. 1. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din emballer.
- AMBALÁ2, ambalez, I. 1. (Despre motoare, despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat. ◊ Șoferul a ambalat motorul. 2. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu.
- AMBALÁ1, ambalez, I. A împacheta ceva într-im material protector (hîrtie, pînză groasă, scînduri etc.) în vederea transportului. Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145.
- AMBALÁ1, ambalez, I. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – emballer.