Dicționar de sinonime
Sinonime ambitus
Cuvântul „ambitus” are următoarele sinonime:
ambitus ( substantiv )
- diapazon
- întindere
- registru
Sinonime Apropiate
- registru - condică, catastif, jurnal, sertar, șuber, ventil, scară muzicală, ambitus
- promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
- vastitate - imensitate, întindere, amplitudine, amploare
- index - indice, registru
- izvod - însemnare, catastif, registru, tabel, listă, condică, manuscris, document, izvor
- camerton - diapazon
- larg - întindere, cuprins, lărgime
- lungime - extindere, mărime, extensiune, durată, întindere, distanță, măsură
- mărime - întindere, dimensiune, măsură, calibru, volum, cantitate, înălțime, statură, talie
- opis - registru, catalog, indice, inventar, listă
- amploare - întindere, mărire, dezvoltare, volum, dilatare, expansiune, amplitudine
- anvergură - întindere, lărgime, spațiu
- areal - arie, întindere, suprafață
- catalog - registru, catastif, condică
Dex ambitus
- ámbitus Întindere a unei melodii, de la sunetul cel mai grav până la cel mai înalt.
- ÁMBITUS Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din ambitus.
- ÁMBITUS Limitele extreme ale înălțimii sunetelor unei lucrări vocale sau instrumentale; întinderea unei voci sau a unui instrument. .
- ÁMBITUS 1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților). (< germ. Ambitus, lat. ambitus)
- ámbitus ♦ 1. Întinderea unui glas de la sunetul cel mai grav până la cel mai înalt ◊ „ un glas care-și etalează generos profunzimea în registrul grav, căldura și minunatul timbru baritonal pe tot ambitusul până la sonoritatea, amplitudinea, forța registrului înalt.” 30 VI 83 p. 4. ♦ 2. (Prin extensie) Evantai, gamă (a posibilităților) ◊ „ în primul rând, concertul a demonstrat largul ambitus al posibilităților pe care le are jazul românesc ” 17 IV 80 p. 4 (din ambitus; ambitus, Ambitus; , )
- ÁMBITUS s. (MUZ.) diapazon, întindere, registru.
- AMBITUS diapazon, întindere, registru.
- ambitus ( „circuit, înconjur”) 1. Întindere a unei melodii*, voci (1) sau instrument* de la sunetul cel mai grav până la sunetul cel mai acut. : diapazon (4); întindere. registru. 2. Referitor la modurile (1, 3) medievale, a. indică starea autentică sau plagală a unui mod.