Dicționar de sinonime
Sinonime bâhli
Cuvântul „bâhli” are următoarele sinonime:
bâhli ( verb )
- cloci
- împuți
- a se strica
- a se altera
- a se cloci
- a se împuți
- a se băhni
- a căpăta miros greu
Sinonime Apropiate
- cloci - a lenevi, a trândăvi, a plănui, a urzi, a coace, a se strica, a se altera, a se degrada, a se împuți
- clocit - stătut, alterat, stricat, împuțit, răsuflat
- împuți - a se altera, a se strica
- împuțit - alterat, stricat, descompus, infect, puturos, scârbos, oribil, murdar, nespălat
- rănced - alterat, stricat, descompus
- stătut - învechit, clocit, alterat
- vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
- fermenta - a dospi, a fierbe, a se altera, a se strica, a se acri, a se descompune, a râncezi
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
- încinge - a înfierbânta, a înfoca, a încălzi, a coace, a fermenta, a se altera, a se strica
- altera - a (se) strica, a (se) descompune, a se acri, a fermenta, a deforma, a denatura, a falsifica, a mistifica
- deforma - a desfigura, a denatura, a modifica, a strica, a altera, a sluți, a urâți, a poci, a minți
- degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
- descompune - a desface, a destrăma, a dezmembra, a fracționa, a separa, a se altera, a se strica, a se dezagrega, a râncezi
- zăcut - stătut, clocit, bâhlit
Dex bâhli
- bâhlí (; ; apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) a se cloci, a se împuți.
- BÂHLÍ, 3 bâhlește, IV. (, mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – bahnă.
- BÂHLÍ, 3 bâhlește, IV. (, mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – bahnă.
- BÂHLÍ, 3 bâhlește, IV. (, despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătând un miros urât; a se cloci. – Din bahnă.
- A SE BÂHLÍ se ~éște intranz. 1) (despre ape stătute) A căpăta miros greu (din cauza putrezirii materiilor organice). 2) (despre produse) A-și perde proprietățile, căpătând un miros greu. /Din bahnă
- BÎHLÍ, 3 bîhlește, IV. (. ; despre lichide, mai ales despre apă) A se strica, a se altera prin stagnare, căpătînd un miros greu, urît. Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.
- bîhlésc (mă) v. refl. (din maĭ raru băhnesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă cînd stagnează și se cam împute: apă bîhlită.
- BÂHLÍ vb. v. cloci, împuți.
- bîhli CLOCI. ÎMPUȚI.