Sinonime bălărie

Cuvântul „bălărie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• buruiană - bălărie, dudău, beldie
• dudău - cucută, buruieni, bălării
• impuritate - murdărie, gunoi, deșeu, corp străin, amestec, toxicitate
• cotor - tuleu, tulpină, beldie, cocean
• cucută - dudău
• drojdie - maia, plămadă, levură, rămășiță, rest, reminiscență, rachiu, țuică, alcool

Dex bălărie

• bălăríe 1 Plantă necultivată, care crește spontan buruiană. 2 Loc acoperit cu bălării (1) pârloagă.
• BĂLĂRÍE, bălării, 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. –
• BĂLĂRÍE, bălării, (Mai ales la ) Buruiană, de obicei înaltă și stufoasă, care crește pe locuri necultivate. Toate bălăriile, scaieții, frunzele lipanului sau tufa de cucută, își scot capul din șanțul șoselei. SAHIA, N. A. 49. Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. Dincolo, la stingă, e o cocioabă de casă, în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252. Iar acum de cînd nu vii Au crescut tot bălării, Că de cînd ne-ai părăsit Cărările-au înverzit. ALECSANDRI, P. P. 280. ◊ (Uneori la , cu sens colectiv) Undeva lîngă cetate, Zid dărăpănat de ani... Loc de liniște pustie Înecată-n bălărie. DEȘLIU, în POEZ. N. 162. Nu simțiți cum miroase a bălărie răscoaptă de soare? CARAGIALE, O. II 98. Hora, veselă și cadențată... prăfuia-ntr-o clipă, de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10.
• BĂLĂRÍE, bălării, 1. Buruiană (înaltă și stufoasă) care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – byli.
• BĂLĂRÍE ~i f. 1) Buruiană mare și stufoasă, care crește pe terenuri necultivate. 2) Loc năpădit de asemenea buruieni. /Orig. nec.
• bălărie f. iarbă crescută mare și des, buruieni netrebnice ce înneacă o câmpie: alt miros dă floarea și alt miros dă bălăria PANN. .

Sinonimul cuvântului bălărie

Testează-te!