Sinonime bănuit

Cuvântul „bănuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
• întrevăzut - întrezărit, prevăzut, bănuit, prezis, presupus
• prevăzut - preliminat, schițat, conceput, previzibil, așteptat, bănuit, scontat, dotat cu, echipat
• scontat - sperat, prevăzut, presupus, așteptat
• fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
• fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
• fantomatic - ireal, aparent, vag, închipuit, imaginar, halucinant
• gelos - bănuitor, temător, suspicios, zuliar, invidios, pizmaș, ranchiunos
• himeric - iluzoriu, închipuit, irealizabil, fantastic, imaginar, utopic
• imaginar - fictiv, închipuit, ireal, plăsmuit, născocit, fantezist
• ipotetic - prezumtiv, presupus, nesigur, îndoielnic
• ireal - imaginar, fantastic, închipuit
• înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
• fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic

Dex bănuit

• bănuit1 1 Regret. 2 Căință. 3-4 Bănuire (3-4). 5 Cârteală. 6 Mustrare. 7 Presimțire. 8-9 Bănuire (8-9). 10 Presupunere. 11-12 Bănuire (11-12). 13 Invidie. 14 Gelozie. 15 (Rar) Bănuire (15).
• bănuit2, ~ă 1-2 , (Om) care este presupus a fi vinovat suspect. 3 Care regretă după cineva sau ceva. 4 Presupus2. 5-6 Om considerat autor al unei infracțiuni care nu este pus sub acuzare din lipsă de probe. 7 Supărat2. 8 Regretat. 9 Căit. 10 (; o persoană) Căruia i s-au adus mustrări. 11 Presimțit. 12 ( o situație) Căreia i se întrevede o soluție. 13 Aflat în urma unor deducții logice. 14 ( un om) Invidiat. 15 Gelos. 16 (Rar) A cărui cinste a fost pusă la îndoială.
• BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. Supărat, mâhnit. – bănui.
• BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, 1. Care atrage asupră-i bănuieli, asupra căruia se îndreaptă bănuielile, suspect, suspectat. ♦ (Substantivat) În fruntea bănuiților puseră pe pîndarii arendașului Cosma Buruiană. REBREANU, R. I 84. V-a mai văzut cineva în tot timpul acesta? întrebă umil dintre judecători. – Nimeni, răspunse bănuitul. SLAVICI, O. I 176. 2. (, ) Supărat, mîhnit. Nu fi, bade, supărat Plugul că ți s-a stricat; Nu fi, bade, bănuit, Ți-a fost plugul hîrbuit. ȘEZ. I 176.

Antonime bănuit

• Bănuit ≠ nebănuit

Sinonimul cuvântului bănuit

Testează-te!