Dicționar de sinonime
Sinonime bătucit
Cuvântul „bătucit” are următoarele sinonime:
bătucit ( adjectiv )
- bătătorit
- bătut
- îndesat
Sinonime Apropiate
- bătut - lovit, atins, agresat, îndesat, bătătorit, bătucit, circulat, umblat, frecventat
- circulat - umblat, bătut, bătătorit, frecventat
- ticsit - încărcat, îndesat, plin, îngrămădit, burdușit
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- vârtos - tare, consistent, îndesat, dens, dur, solid, viguros, voinic, rezistent
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
- masiv - compact, îndesat, plin, voluminos, mare, zdravăn, solid, puternic, munte
- melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
- necălcat - neumblat, nestrăbătut, mototolit, șifonat, boțit
- nepătruns - nestrăbătut, impenetrabil, dens, compact, tainic, misterios, neînțeles, obscur, necunoscut
- compact - dens, plin, masiv, vârtos, des, îndesat
- dens - compact, îndesat, vârtos, consistent, tare, solid, adânc, greu, de nepătruns
- desfundat - destupat, deschis, desțelenit, arat, impracticabil, înnămolit, de nestrăbătut
- doldora - tixit, îndesat, plin, încărcat, burdușit
Dex bătucit
- bătucít, ~ă Bătătorit.
- bătucit1 1 Bătătorire. 2 (Rar) Bătucire (2). 3 Bătucire (3). 4 (Rar) Bătucire (4). 5 (Rar) Tocire. 6 (Rar) Bătucire (7).
- bătucit2, ~ă 1 Bătătorit2. 2 Plin de... 3 – la cap Tâmpit. 4 ( drumuri) Așternut cu nisip sau pietriș șoseluit. 5 ( părți ale corpului omenesc) Cu bătături. 6 ( picioare) Care este plin de bătături. 7 (Mai ales lucruri; monede) Uzat. 8 ( fructe) Zdrobit prin lovire. 9 Desăvârșit.
- BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit2; pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – bătuci.
- BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, 1. (Mai ales despre pămînt, în special despre drumuri sau poteci, mai rar despre o materie sfîrîmicioasă, prăfoasă sau afinată) Bătut bine, călcat (cu picioarele), îndesat, întărit, bătătorit. Loc bătucit. Arie bătucită. ▭ Pe zăpezile bătucite pașii cailor sunau ca pe pod. SADOVEANU, B. 152. Cîtu-i Sibiiu de mare, Numai o uliță are Bătucită cu năsip, Merg cătanele tot rînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. ♦ (Despre fructe) Lovit, bătut (de un obiect tare) și înmuiat în locul unde a fost lovit. ♦ (Despre ființe) Lovit, zdrobit (în bătaie). Ieșind... bătucit cum îi mărul, din casă, s-au dus. SBIERA, P. 289. 2. (Despre mîini, picioare etc.) Cu pielea îngroșată, înăsprită, cu bătături.