Dicționar de sinonime
Sinonime bocănit
Cuvântul „bocănit” are următoarele sinonime:
bocănit ( substantiv )
- bocăneală
- bocănitură
- pocăneală
- pocănit
- pocănitură
- bontăneală
- bontănitură
- bătaie
Sinonime Apropiate
- ciocăneală - bocăneală, bătaie, bocănit, ciocănit
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- trânteală - bătaie
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- batjocură - bătaie de joc, zeflemea, derâdere, bășcălie, rușine, ocară, necinste, înjosire
- ciomăgeală - bătaie, păruială, chelfăneală
- corecție - pedeapsă, bătaie, chelfăneală
- derâdere - batjocură, bătaie de joc, zeflemea, bășcălie, deriziune
- chelfărteală - corecție, bătaie
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
- timp - vreme, răstimp, perioadă, durată, răgaz, interval, moment, dată, ritm
Dex bocănit
- bocănít 1 Lovire repetată cu un obiect tare în ceva bocănitură (1). 2 Tropăială. 3 Ciocnit1. 4 Zgomotul produs de bocănit (1) bocănitură (2).
- BOCĂNÍT Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – bocăni.
- BOCĂNÍT Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – bocăni.
- BOCĂNÍT Acțiunea de a bocăni și zgomotul produs de lovire; bocănitură. Un timp au tăcut, ascultîndu-și bocănitul pașilor pe asfalt. GALAN, Z. R. 346. Un bocănit în ușă le rupse vorba. DUNĂREANU, CH. 215.
- BOCĂNÍT Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei.
- bocănit n. 1. lucrarea de a bocăni; 2. fam. trânteală: să mănânce bocănit.
- băcăní2 bocăni
- băcănit4, ~ă bocănit2
- băcănit2 bocănit1
- bocăní 1 A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 A tropăi. 3-4 A (se) ciocni.