Dicționar de sinonime
Sinonime trânteală
Cuvântul „trânteală” are următoarele sinonime:
trânteală ( substantiv )
- bătaie
Alte sinonime:
- încăierare
- luptă
- chelfăneală
- scărmăneală
Sinonime Apropiate
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- batjocură - bătaie de joc, zeflemea, derâdere, bășcălie, rușine, ocară, necinste, înjosire
- ciocăneală - bocăneală, bătaie, bocănit, ciocănit
- ciomăgeală - bătaie, păruială, chelfăneală
- corecție - pedeapsă, bătaie, chelfăneală
- derâdere - batjocură, bătaie de joc, zeflemea, bășcălie, deriziune
- chelfărteală - corecție, bătaie
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
- timp - vreme, răstimp, perioadă, durată, răgaz, interval, moment, dată, ritm
Dex trânteală
- trânteală 1 Trântă (1). 2 Bătaie dată cuiva chelfăneală, scărmăneală, trântire (5). 3 A lua pe cineva la ~ A bate pe cineva zdravăn. 4-5 Trântire (1, 3).
- TRÂNTEÁLĂ, trânteli, Acțiunea de a (se) trânti. ♦ Bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală. – Trânti + -eală.
- trânteală f. 1. acțiunea de a trânti; 2. fam. bătaie: a mânca o trânteală, a da o trânteală.
- TRÎNTEÁLĂ, trînteli, Acțiunea de a (se) trînti; trîntă, încăierare. Și din joc se prind feciorii la trînteli, cît doamne iartă! COȘBUC, P. I 98. Apoi se încăierară la luptă, la trînteli, de gîndeai că nu alta, ci să să omoare unul pe altul. RETEGANUL, P. V 30. De trînteli mii pe jos, Zdravăn n-am nici un os. TEODORESCU, P. P. 282. ♦ Bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală. Ei, apoi nu te întrece, ghiujule, că-ți trag o trînteală s-o pomenești. ALECSANDRI, T. I 431. Vai de acela care cade prins, căci nu poate scăpa decît dînd ceva bani sau altfel se alege cu ceva trînteală. ȘEZ. I 41. ◊ A lua pe cineva la trînteală = a bate pe cineva zdravăn. Noi, copiii... le făceam atîtea pozne... că mă mir ce răbdare de fier aveau, să nu ne ia la trînteală. BASSARABESCU, la TDRG. A mînca trinteală mînca.
- trînteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trînti. Fam. Bătaĭe: a da, a trage, a mînca trînteală.
- TRÂNTEÁLĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.
- trînteală BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.
- trânteală, trânteli denunț, trădare.