Sinonime bubui

Cuvântul „bubui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• detonație - explozie, detunătură, bubuitură
• detuna - a bubui, a exploda, a trăsni
• dudui - a bubui, a se cutremura, a se zgudui, a clătina, a arde, a vui
• trăsni - a detuna, a bubui, a vui, a izbi, a pocni, a lovi
• împușcătură - detunătură, foc, explozie
• trăsnet - bubuitură, trăsnitură
• artilerist - tunar
• boboti - a arde, a dudui
• eclatant - impresionant, frapant, răsunător, zgomotos, izbitor, bătător la ochi, strălucitor, fastuos, falnic
• explozie - detonație, detunare, răbufnire, izbucnire, declanșare
• viu - trăitor, animat, însuflețit, energic, dinamic, intens, puternic, tare, răsunător
• aui - a răsuna
• împușca - a detuna, a trage, a lovi, a doborî, a ucide (cu arma)
• fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
• întruna - mereu, continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, permanent, veșnic

Dex bubui

• bubuí1 1 ( tunete) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. 2 (; arme sau alte surse de zgomot) A produce zgomote înfundate, puternice adesea repetate (prin ecou) la intervale scurte. 3 A lovi. 4 A certa. 5 A pedepsi.
• BUBUÍ, 3 búbuie, IV. (Despre tunete; despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.
• BUBUÍ, 3 bubuie, IV. (Uneori ; despre tunet) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. Se rostogoli, bubuind, întîiul tunet din primăvara aceea. CAMILAR, TEM. 88. Fulgera și bubuia de se clătina oalele-n cuie. RETEGANUL, P. I 19. Grozavul ceresc tunet începu a bubui. NEGRUZZI, S. II 5. ◊ Pretutindeni, oriunde, Bubuie-n inimi uriașa chemare . DEȘLIU, G. 58. ◊ (Despre arme explozive, în special despre tunuri) Îndărătul lui începuseră să bubuie grenade. DUMITRIU, N. 216. Departe, mai bubuiau, adînc, tunurile. CAMILAR, N. I 53. Tunurile bubuiau fără întrerupere. SADOVEANU, O. VI 105. ◊ (Despre alte surse de zgomote, despre spațiul în care se fac ele auzite) Munții prindeau să bubuie, sub puterea șuvoaielor. CAMILAR, T. 62. Vijelia bubuia afară. SADOVEANU, P. M. 169. ◊ (Despre un obiect lovit sau izbit) Șlepul începu să bubuie sub mulți pași grei. DUMITRIU, B. F. 158. ◊ (Prin exagerare, despre foc) Focul bubuie și trosnește în cămin. ODOBESCU, S. I 153.

Sinonimul cuvântului bubui

Testează-te!