Dicționar de sinonime

Sinonime buimăcire

Cuvântul „buimăcire” are următoarele sinonime:

buimăcire ( substantiv )

Sinonime Apropiate

buimăceală - năucire, zăpăceală, amețeală, buimăcire
amețeală - vertij, vârtej, buimăceală, năucire
uimire - perplexitate, uluială, stupefacție
vârtej - bulboană, copcă, vâltoare, turbion, trombă, amețeală, vertij
stupoare - stupefacție, uimire, uluire
babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
vertij - amețeală, tulburare
bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
mutism - tăcere, muțenie, perplexitate, încremenire
aiureală - delir, zăpăceală, sminteală, absurditate, tâmpenie
beție - ebrietate, chercheleală, amețeală, alcoolism, chef, petrecere, încântare, însuflețire, entuziasm
bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
debandadă - dezordine, neorânduială, haos, brambureală, zăpăceală
dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
ebrietate - beție, amețeală

buimăcire Năucire.
BUIMĂCÍRE, buimăciri, Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – buimăci.
BUIMĂCÍRE, buimăciri, Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. Vino-ți în sine... Ești în buimăcire. NEGRUZZI, S. III 247.
BUIMĂCÍRE, buimăciri, Faptul de a (se) buimăci.
buimăcí 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. și A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Vestea neașteptată l-a buimăcit.
BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. și A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
A BUIMĂCÍ ~ésc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac
A SE BUIMĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac

Sinonimul cuvântului buimăcire