Dicționar de sinonime
Sinonime burg
Cuvântul „burg” are următoarele sinonime:
burg ( substantiv )
- așezare
- burgadă
- castel
- cetate
- dem
- localitate
- oraș
- vilă
Sinonime Apropiate
- așezare - aranjament, rânduială, alcătuire, dispunere, plasare, stabilire, ordonare, localitate, sat
- palat - castel, curte, cerul gurii
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- preș - carpetă, covoraș, țol
- sediment - depunere, depozit, strat, așezare
- spumos - înspumat, pufos, vaporaș
- stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
- șlep - vaporaș, cabotier
- zăgaz - stăvilar, baraj, dig, scoc, piedică, îngrădire, barieră, obstacol
- fin - delicat, gingaș, diafan, străveziu, vaporaș, subtil, ager, pătrunzător, manierat
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- fortăreață - fort, bastion, fortificație, întărîtură, castru, cetate
- frâu - hăț, dârlog, frână, piedică, obstacol, stavilă, baraj
- găitan - ceapraz, șiret, firet, șnur, brandeburg
- grămadă - vraf, maldăr, morman, movilă, aglomerare, teanc, purcoi, strânsură, mulțime
Dex burg
- burg 1 Castel medieval. 2 Așezare fortificată cu caracter militar sau administrativ. 3 Oraș medieval. 4 Oraș vechi.
- BURG, burguri, Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; oraș vechi. – Din bourg.
- BURG, burguri, Orășel medieval; oraș vechi (care datează din evul mediu). E toată țara Bîrsei înaintea lui , cu turlele Brașovului profilate în zare, și Oltul ar fi putut merge cel puțin pînă sub zidurile vechiului burg. BOGZA, C. O. 193.
- BURG, burguri, Castel medieval; oraș medieval; oraș vechi. – bourg.
- BURG 1. Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. .
- BURG așezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraș vechi. (< germ. Burg, fr. bourg)
- BURG ~uri n. înv. Oraș medieval fortificat, având un statut special; cetate. /<fr. bourg
- burg (búrguri), – Oraș, cetate. bourg. – burghez, (persoană din burghezie; materialist), din bourgeois, cu schimbare a -ois în -ez; burghezie, (clasă socială urbană); burghezime, (burghezie); burgrav, , din burgrave.