Dicționar de sinonime
Sinonime cântare
Cuvântul „cântare” are următoarele sinonime:
cântare ( substantiv )
- cânt
- muzică
- canon
- cântec
Sinonime Apropiate
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- melodie - cântec, compoziție, muzică, melopee, arie, recitativ
- psalt - dascăl (biserică), cântăreț, cantor
- șlagăr - cântec, melodie, arie (la modă)
- violonist - viorist, muzicant, lăutar
- fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
- fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
- fervoare - entuziasm, încântare
- furori - senzație, entuziasm, încântare, uimire
- horă - dans, joc, cântec, doină, baladă, melodie
- lăutar - cobzar, scripcar, violonist, muzicant
- magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
- beție - ebrietate, chercheleală, amețeală, alcoolism, chef, petrecere, încântare, însuflețire, entuziasm
- cantabil - melodios, armonios, muzical
- cantor - psalt, țârcovnic, dascăl, cântăreț
Dex cântare
- cântare 1 Emitere (cu vocea sau cu un instrument) a unui șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord cântec (1). 2 Cântătură (1). 3 Sunete plăcute la auz, scoase de păsări sau insecte, specifice fiecărei specii cânt (2), cântec (2). 4 Compoziție literară (mai ales în versuri) sau parte a unei compoziții literare cu caracter laudativ. 5 Glorificare. 6 Bocet.
- CÂNTÁRE, (II) cântări, I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – cânta.
- CÂNTÁRE ~ări f. 1) v. A CÂNTA. 2) v. CÂNTEC. 3) Lucrare literară în care se aduce laudă cuiva sau se glorifică ceva. /v. a cânta
- cântare f. 1. fapta de a cânta (cu vocea sau cu instrumentul); 2. rezultatul cântării, cântec religios; Cântarea cântărilor, una din cărțile Sfintei Scripturi, atribuită lui Solomon.
- canta (Schi) A merge pe canturi1 (3).
- cantar2 cântar
- căntăr cântar
- cântá 1-2 A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord 3-4 Joacă cum îi ~tă Face întocmai cum îi spune altul. 6 A-i ~ popa la cap A fi mort. 7-8 ( averea cuiva) A cheltui pe distracții. 9 ( omul mort) A boci. 10-11 ( păsări, insecte ) A scoate sunete plăcute la auz, caracteristice fiecărei specii. 12-13 A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, elogiindu-l. 14-15 A descrie ceva în versuri. 16 A înșira vorbe goale.