Sinonime căpătuit

Cuvântul „căpătuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ajuns - căpătuit, îmbogățit, pricopsit, cu cheag, parvenit
• chiabur - înstărit, bogat, bogătan, avut, căpătuit
• căsătorit - familist, însurat, măritat, cununat
• situat - pus, plasat, așezat, înstărit, bogat
• stufos - des, bogat, încărcat, greoi
• vast - întins, amplu, imens, enorm, mare, bogat
• fertil - rodnic, roditor, bogat, productiv, fecund, gras
• îmbelșugat - bogat, opulent
• înavuți - a se îmbogăți
• luxos - fastuos, pompos, strălucit, splendid, grandios, magnific, bogat, scump, costisitor
• lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
• mănos - roditor, fertil, bogat, îmbelșugat, abundent, profitabil, rentabil, bănos, lucrativ
• opulent - bogat, abundent, îmbelșugat, voluminos, plin, încărcat
• abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
• ajunge - a sosi, a veni, a reuși, a izbuti, a răzbate, a deveni, a se îmbogăți, a se realiza, a parveni

Dex căpătuit

• căpătuit1 1-4 Căpătuială (1-4).
• căpătuit2, ~ă 1-2 Care și-a creat (prin mijloace necinstite) un rost o situație, așezat, cu stare.
• CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat. ♦ Căsătorit. – căpătui.
• CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, Care și-a creat (prin mijloace condamnabile) o situație, un rost; cu stare, așezat. ♦ Căsătorit.
• CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, Care și-a creat (prin mijloace condamnabile) o situație, un rost; cu stare, așezat. ♦ Căsătorit. – căpătui.
• căpătúi2 căpătâi
• căpătuí1 1-4 A (-și) face un rost, o situație (materială). 5-6 A (se) căsători. 7-8 (Rar) A (se) aproviziona. 9-10 A (se) îmbogăți. 11 (Rar) A oferi adăpost a găzdui.
• CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, IV. și A(-și) face un rost, o situație. ♦ A (se) căsători. – Capăt + -ui.
• CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, IV. (Astăzi mai ales peiorativ sau ironic) A-și face un rost, o situație; a se căsători. Pe fiul cel mai mic însă nu-l trăgea inima a pleca în pețit. Dară n-avu ce-și face capului, căci tată-său îl trimitea întruna să caute a se căpătui și el. ISPIRESCU, L. 33. Nu mă voi dezlipi de tine pînă ce nu te-oi căpătui și nu te-oi vedea om în rîndul oamenilor. ISPIRESCU, L. 287. Să înzestreze și să căpătuiască pe orfani. ODOBESCU, S. II 42.
• CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, IV. și A(-și) face un rost, o situație. ♦ A (se) căsători. – Din capăt.

Sinonimul cuvântului căpătuit

Testează-te!