Sinonime îmbelșugat

Cuvântul „îmbelșugat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• opulent - bogat, abundent, îmbelșugat, voluminos, plin, încărcat
• lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
• mănos - roditor, fertil, bogat, îmbelșugat, abundent, profitabil, rentabil, bănos, lucrativ
• abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
• belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
• copios - abundent, îmbelșugat, bogat, îndestulat
• situat - pus, plasat, așezat, înstărit, bogat
• stufos - des, bogat, încărcat, greoi
• vast - întins, amplu, imens, enorm, mare, bogat
• fertil - rodnic, roditor, bogat, productiv, fecund, gras
• chiabur - înstărit, bogat, bogătan, avut, căpătuit
• îmbelșugare - belșug, abundență, îndestulare, opulență, prisos
• înavuți - a se îmbogăți
• luxos - fastuos, pompos, strălucit, splendid, grandios, magnific, bogat, scump, costisitor
• ajunge - a sosi, a veni, a reuși, a izbuti, a răzbate, a deveni, a se îmbogăți, a se realiza, a parveni

Dex îmbelșugat

• îmbelșugat, ~ă 1 Care există din belșug abundent, bogat, (; rar) îmbelșugător (1). 2 Care are din abundență din cele necesare abundent, bogat, îndestulat, (; rar) îmbelșugător (2).
• ÎMBELȘUGÁT, -Ă, îmbelșugați, -te, Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. – îmbelșuga.
• ÎMBELȘUGÁT, -Ă, îmbelșugați, -te, Care are din abundență toate cele trebuincioase ( îndestulat, abundent, bogat); care există, se află din belșug, din abundență. Recoltă îmbelșugată. Casă îmbelșugată. ▭ Agricultura socialistă eliberează țărănimea muncitoare de exploatare și-i deschide drum larg spre un trai îmbelșugat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, 9, 47. Pentru omul sovietic viața se face din ce în ce mai îmbelșugată, mai fericită. STANCU, U.R.S.S. 158. Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia și nesocotința omenească. BART, S. M. 46. – Variantă: îmbielșugát, -ă (SADOVEANU, D. P. 163)
• ÎMBELȘUGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMBELȘUGA. 2) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; din belșug; abundent; bogat. 3) Care se află cu prisosință. /v. a îmbelșuga
• îmbelșugat a. abundant.
• îmbelșugat, -ă adj. Abundant. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă.
• îmbelșuga (Rar) A face pământul să dea roade îmbelșugate.
• îmbielșuga îmbelșuga
• îmbielșugat, ~ă îmbelșugat
• ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, I. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.

Sinonimul cuvântului îmbelșugat

Testează-te!