Dicționar de sinonime
Sinonime căsătoresc
Cuvântul „căsătoresc” are următoarele sinonime:
căsătoresc ( adjectiv )
- casnic
- conjugal
- matrimonial
Sinonime Apropiate
- matrimonial - conjugal, casnic, marital, domestic
- conjugal - casnic, domestic, marital
- familial - casnic, gospodăresc, domestic
- gospodină - casnică, menajeră
- marital - conjugal
- matrimoniu - căsătorie, căsnicie
- menaj - gospodărie, casă, căsătorie, căsnicie, familie
- menajeră - gospodină, casnică, jupâneasă
- căsătorie - mariaj, căsnicie, matrimoniu, însoțire, însurare, măritiș
- domestic - casnic, familial, gospodăresc
- casap - măcelar casă1, locuință, domiciliu, cămin, adăpost, clădire, imobil, construcție, zidire
Dex căsătoresc
- căsătoresc, ~ească (Rar) 1 Specific căsătoriei (1) căsătornic (1). 2 Referitor la căsătorie (1) căsătornic. 3 Care aparține căsătoriei (1) căsătornic (3). 4 Care provine din căsătorie căsătornic (4).
- CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător ( „soț” < casă1 + -ător) + -esc.
- CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. Mă cheamă datoria, onoarea, trecutul, credința căsătorească. GALACTION, O. I 194. Cochetărie băbească... tîrguire căsătorească. ALECSANDRI, T. I 51. Șase luni trecuseră de cînd gusta postelnicul această ticnită fericire căsătorească. NEGRUZZI, S. I 73.
- CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Din căsător + -esc.
- căsătoresc a. de căsătorie, conjugal: se teme devr’o pacoste căsătorească AL.
- căsătorésc v. tr. (d. căsător). Unesc pin căsătorie. V. refl. A te căsători cu cineva. V. însor, mărit.
- căsătorí 1-2 A (se) uni prin căsătorie (1) (cu cineva).
- CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. și A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător ( „soț” < casă1 + -ător).
- CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. A se uni prin căsătorie; (despre femei) a se mărita, (despre bărbați) a se însura. Ș-apoi noi eram mai în vîrstă cînd ne-am căsătorit? ALECSANDRI, T. I 349. ♦ (Rar) A uni, prin căsătorie; a fi de acord cu căsătoria fiicei sale (sau a fiului său). Am fete de căsătorit. ALECSANDRI, T. I 135.
- CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. și A (se) uni prin căsătorie. – Din căsător .