Dicționar de sinonime
Sinonime căsătorie
Cuvântul „căsătorie” are următoarele sinonime:
căsătorie ( substantiv )
- mariaj
- căsnicie
- matrimoniu
- însoțire
- însurare
- măritiș
Alte sinonime:
- căpătuială
- căpătuire
- partidă
- unire
- luare
- cununie
- însurătoare
- nuntire
- nuntit
- însurat
- însurăciune
- măritat
- măritare
- mărit
- casă
- menaj
- gospodărie
- maritagiu
- sinichesion
- bigamie
- căsătorie
- coabitare
- conviețuire
- mezalianță
- monogamie
- nuntă
- poliandrie
- poligamie
- protogamie
- recăsătorire
- trigamie
- uniune
- viață conjugală
- himeneu
- confareație
Sinonime Apropiate
- matrimoniu - căsătorie, căsnicie
- mariaj - căsătorie
- măritiș - căsătorie
- menaj - gospodărie, casă, căsătorie, căsnicie, familie
- adeziune - alăturare, însoțire, solidarizare, fraternizare, consens
- asociație - societate, grupare, însoțire, tovărășie
- companie - însoțire, anturaj, societate, grup
- nuntă - cununie, căsătorie
- casap - măcelar casă1, locuință, domiciliu, cămin, adăpost, clădire, imobil, construcție, zidire
Dex căsătorie
- căsătoríe 1 Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. 2 ~ religioasă Căsătorie (1) oficiată înaintea preotului. 3 ~ civilă Căsătorie încheiată înaintea ofițerului stării civile. 4 ~ mixtă Căsătorie (1) între două persoane de religii (sau confesiuni) diferite. 5 ~ morganatică Căsătorie (1) a unui nobil (sau a unui principe) cu o persoană de o condiție socială inferioară. 6 A da (pe fiul sau, pe fiica sa cuiva) în ~ A căsători pe fiul, fiica sa cu cineva, cu voia (sau fără voia) celui dintâi. 7 A consimți căsătoria (1) fiului, fiicei 8 A lua (pe cineva) în ~ A se căsători (cu cineva). 9 Trai comun între soți căsnicie (2).
- CĂSĂTORÍE, căsătorii, Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie. – Căsător ( „soț” < casă1 + -ător) + -ie.
- CĂSĂTORÍE, căsătorii, 1. Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie cu scopul de a trăi împreună și a întemeia o familie. A lua în căsătorie. A cere în căsătorie. ▭ Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.P. 39. Vorbesc de căsătoria fiului meu, Manolachi, cu duduca Adela. ALECSANDRI, T. I 352. 2. Trai comun între soți, viață conjugală, căsnicie. Abia începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite. – NEGRUZZI, S. I 41.
Antonime căsătorie
- Căsătorie ≠ despărțire, divorț, divorțat