Sinonime canin

Cuvântul „canin” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• secera - a recolta, a decima, a distruge
• seceriș - secerat, recoltat, seceră
• germina - a încolți, a ieși, a apărea, a răsări
• germinație - încolțire, ieșire, răsărire, apariție
• grapă - boroană, colțar
• haită - (deprec.) grup, ceată, turmă, gloată, câine, potaie, cățea
• înmuguri - a încolți, a îmboboci, a împupi
• miji - a apărea, a se ivi, a se arăta, a licări, a încolți, a înmuguri, a germina, a răsări
• apariție - ivire, încolțire, arătare, naștere, publicare, tipărire, fantomă, stafie
• cotlon - colț, ungher, cot, firidă, ocniță, ascunziș
• cot - cotitură, curbă, întorsătură, meandru, șerpuire, colț, unghi, cotlon, ungher
• culege - a aduna, a strânge, a recolta, a zețui, a compune
• culegere - adunare, recoltare, strângere, colecționare, colecție, florilegiu, antologie, zețuire, compunere
• dinte - colț, vârf, zimț, măsea
• dulău - câine

Dex canin

• canin, ~ă 1 Care aparține câinelui (1). 2 Referitor la câine (1). 3 Care provine de la câine. 4 Specific câinelui (1). 5 Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere.
• CANÍN, -Ă, canini, -e, , 1. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. – Din canin, caninus.
• CANÍN, -Ă, canini, -e, , 1. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. – Din canin, canine, caninus.
• CANÍN, -Ă, canini, -e, 1. (în ) Dinte canin (și substantivat, ) = dinte mai lung și ascuțit, așezat între dinții incisivi și măsele. colț (II 1). 2. De cîine, privitor la cîine, cîinesc. Rasă canină.
• CANÍN, -Ă, canini, -e, 1. (În ) Dinte canin (și substantivat, ) fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și măsele. 2. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. – canin ( caninus).
• CANÍN, -Ă 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (și ) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. .
• CANÍN, -Ă I. de câine. II. dinte ascuțit și lung, între incisivi și premolari. (< fr. canin, /II/ canine, lat. caninus)

Sinonimul cuvântului canin

Testează-te!