Dicționar de sinonime
Sinonime capota
Cuvântul „capota” are următoarele sinonime:
capota ( verb )
- a se prăbuși
- a cădea
Alte sinonime:
- a se răsturna
- a se rostogoli
- a se da de-a rostogolul
- a rata
- a pierde
- a eșua
- capotă
Sinonime Apropiate
- slăbi - a se sfriji, a se slei, a se vlăgui, a scădea, a diminua, a se micșora, a se domoli, a încetini, a se atenua
- trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
- ieftini - a reduce, a micșora, a scădea (prețul)
- împăca - a domoli, a liniști, a calma, a îmbuna, a împăciui, a mulțumi, a satisface, a (se) reconcilia, a cădea de acord
- împuțina - a descrește, a se micșora, a se reduce, a diminua, a scădea
- înnopta - a se întuneca, a cădea noaptea, a mânea, a petrece (noaptea)
- întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista
- mici - a micșora, a reduce, a scurta, a diminua, a scădea
- micșora - a reduce, a diminua, a scădea, a restrânge, a strâmta, a atenua, a calma, a domoli, a modera
- narcisă - ghiocel, cocoară, zarnacadea
- culca - a se întinde, a se așterne, a se lungi, a dărâma, a doborî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a secera
- cuveni - a se cădea, a-i reveni, a trebui, a cadra, a se cere, a se impune, a merita, a avea dreptul
- decădea - a regresa, a scădea, a scăpăta, a se deprava, a se strica
- declasa - a degrada, a decădea
- degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
Dex capota
- capota 1 ( autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate. 2 ( avioane) A se prăbuși, intrând cu botul în pământ. 3 A ceda.
- CAPOTÁ, capotez, I. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din capoter.
- CAPOTÁ, capelez, I. (Despre autovehicule sau avioane) A se răsturna, intrînd cu botul în pămînt.
- CAPOTÁ, capotez, I. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – capoter.
- CAPOTÁ I (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din față în pământ). .
- CAPOTÁ intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ. 2. a suferi un eșec. (< fr. capoter)
- A CAPOTÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuși, intrând cu partea anterioară în pământ. /<fr. capoter
- capótă 1 Îmbrăcăminte de tablă sau din alt material, cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2 Acoperiș (pliabil) al unui autovehicul.
- CAPÓTĂ, capote, 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din capote.