Sinonime clătinare

Cuvântul „clătinare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
• tempo - cadență, ritm, mișcare
• fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
• fixitate - imobilitate, neclintire
• flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
• gimnastică - antrenament, exercițiu (fizic), mișcare
• mobiliza - a antrena, a aduna, a strânge, a pune în mișcare, a stimula
• antrena - a stimula, a dinamiza, a pune în mișcare, a duce, a târî, a mobiliza, a înflăcăra, a (se) ambala
• balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
• circulație - umblet, mișcare, deplasare, răspândire, uz, difuzare
• cumpănire - cumpănă, echilibru, cumpăneală, contrabalansare
• curent - curs, curgere, flux, mișcare (socială), revendicare, acțiune
• dezlănțui - a (se) declanșa, a isca, a stârni, a porni, a pune în mișcare, a provoca, a determina, a genera
• evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
• mers - mișcare, deplasare, umblet, înaintare, desfășurare, dezvoltare, evoluție, progres, curs

Dex clătinare

• clătinare 1 Mișcare. Mișcare lină într-o parte și într-alta. 3 Șovăire. 4 Împleticire (de slăbiciune, beție ). 5 Scuturare puternică. 6 Situație nesigură (sau critică).
• CLĂTINÁRE, clătinări, Acțiunea de a (se) clătina; clătinat. – clătina.
• CLĂTINÁRE, clătinări, Acțiunea de a (se) clătina. Ochii albaștri îi rîdeau sub clătinarea leneșă a genelor. CAMILAR, TEM. 73. Fetița lui Vartolomeu Diaconii pășea cu ochii încruntați la clătinările ceștilor, cu limba scoasă printre dinți de încordare. C. PETRESCU, A, 285.
• clătinare f. fapta de a clătina și rezultatul ei.
• clătiná 1 A mișca. 2-3 A (se) mișca puțin, lin într-o parte și într-alta. 4-5 A ~ capul (sau cu capul, din cap, rar din barbă) A da din cap (sau barbă) de mirare, îndoială 6 A se ~ (ca) dinții (babei) A fi aproape de sfârșitul vieții. 7 A șovăi (în mișcare, în mers). 8 A se împletici (de slăbiciune, beție ). 9 A scutura tare. 10 A face să șovăie. 11 A fi într-o situație nesigură (sau critică).
• cletena clătina
• cletina clătina
• cletinare clătinare
• CLĂTINÁ, clátin, I. 1. , și A (se) mișca (puțin, lin) într-o parte și într-alta; a (se) legăna; a (se) agita (ușor). ◊ A clătina capul (sau, , din cap) = a-și mișca capul într-o parte și în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc. 2. A șovăi în mers, în mișcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beției etc.). ♦ A fi într-o situație critică, nesigură. 3. și A (se) mișca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti. – Din clăti.

Sinonimul cuvântului clătinare

Testează-te!