Dicționar de sinonime

Sinonime cloanță

Cuvântul „cloanță” are următoarele sinonime:

cloanță ( substantiv )
  • gură
  • babă urâtă


Sinonime Apropiate

  • promite - a se angaja, a făgădui, a-și da cuvântul, a asigura
  • relief - configurație, conformație, contur, formă
  • schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
  • schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
  • scorie - țunder, zgură
  • securitate - apărare, protecție, pază, siguranță, oblăduire
  • sfeștanie - sfințire, târnosire, inaugurare
  • slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
  • sluți - a desfigura a poci, a mutila, a urâți, a schimonosi
  • șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
  • făgădui - a promite, a se lega, a se angaja, a asigura
  • făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
  • febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune
  • fleancă - gură
  • flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă

Dex cloanță

  • cloánță l 1 Babă urâtă, fără dinți și rea. 2 (Știrba) Baba ~a Personaj de basm, vrăjitoare bătrână foarte urâtă și rea. 3 Gură (1).
  • CLOÁNȚĂ, cloanțe, 1. Babă urâtă, fără dinți, rea. 2. (, ) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – clonț.
  • CLOÁNȚĂ, cloanțe, (Popular). 1. Babă știrbă, rea și arțăgoasă. Cum dracul să trec prin ietacul cloanței? ALECSANDRI, T. I 52. Și tot toarce, cloanța, toarce, Din măsele clănțănind. ALECSANDRI, P. A. 37. Șoim vestit este Vîlcan. Suflet dres și trup vrăjit, Nici de paloșe Rănit, Nici de gloanțe Ciuruit, Nici de cloanțe Cătrănit. TEODORESCU, P. P. 554. ◊ Aici e cuibarul bunicelor și cloanțelor furtunilor. SADOVEANU, M. C. 96. 2. (Familiar, disprețuitor) Gură. Ei îi trag cu cloanța... se-ncontrează cu sfînta maică. CAMILAR, N. II 405.
  • CLOÁNȚĂ ~e f. pop. depr. Femeie bătrână, urâtă și răutăcioasă. ◊ Baba-~a personaj folcloric cu chip de vrăjitoare urâtă și răutăcioasă. /Din clonț
  • cloanță f. babă fără dinți, vrăjitoare bătrână: cloanța toarce din măsele clănțănind AL. .
  • cloánță (oa dift.) f., pl. e (d. clonț, fiind-că babele aŭ adese-orĭ numaĭ un dinte orĭ doĭ, cum ar avea pasărea cĭocu). Fam. Babă fără dințĭ și rea. Baba cloanța, babă rea din poveștĭ.
  • gloanță1 cloanță


Sinonimul cuvântului cloanță

Sinonimul cuvântului cloanță


Testează-te!