Dicționar de sinonime

Sinonime coborâtor

Cuvântul „coborâtor” are următoarele sinonime:

coborâtor ( adjectiv )
  1. înclinat, povârnit, în pantă
  2. descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
Alte sinonime:
  • scoborâtor
  • progenitură
  • viță
  • prăsilă
  • rămășiță
  • porodiță
  • mărădic
  • rod
  • sămânță
  • semințenie
  • seminție
  • următor

Sinonime Apropiate

  • progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
  • vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
  • povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
  • strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
  • viță - vie, coardă, vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
  • lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
  • mlădiță - lăstar, mladă, vlăstar, altoi, odraslă, urmaș, copil
  • descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
  • epigon - urmaș, succesor, descendent
  • continuator - urmaș, succesor, descendent
  • descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
  • copil - băiețaș, prunc, făt, cocon, odraslă, vlăstar
  • pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
  • coborâș - pantă, coastă, povârniș, pripor
  • povârniș - pantă, coastă, deal

Dex coborâtor

  • coborâtor, ~oare 1 Care coboară. 2 Închinat. 3-4 , (; urmat de determinări introduse prin prepoziția „din”) (Ființă) care își are originea în cineva descendent, urmaș.
  • COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + -tor.
  • COBORÂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care coboară; care descrește; care se află în scădere. Accent ~. /a coborî + suf. ~tor
  • COBORÂTÓR2 ~i m. Persoană care descinde dintr-un anumit neam sau dintr-o familie oarecare; urmaș; descendent. /a coborî + suf. ~tor
  • pogorâtor, ~oare coborâtor
  • COBORÎTÓR, -OÁRE, coborîtori, -oare, 1. Care coboară, care descrește. Gemă coborîtoare. Fraze cu accent suitor sau coborîtor. ♦ Înclinat. 2. (Mai ales substantivat) (Persoană) care se trage din...; descendent, urmaș. Sînt coborîtor autentic din păstoriși ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120. C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251. – Variantă: scoborîtór, -oáre (COȘBUC, P. I 257)
  • SCOBORÎTÓR, -OÁRE coborîtor.
  • coborîtor a. care se coboară: linie coborîtoare directă. ║ m. care se trage dela, urmaș, descendent.
  • COBORÂTÓR adj., s. 1. adj. v. înclinat. 2. s. v. urmaș. 3. adj. (FON.) descendent, scoborâtor. (Diftong ~.)
  • Coborâtor ≠ suitor

Antonime coborâtor

  • Coborâtor ≠ suitor

Sinonimul cuvântului coborâtor

Sinonimul cuvântului coborâtor

Testează-te!