Dicționar de sinonime
Sinonime vlăstar
Cuvântul „vlăstar” are următoarele sinonime:
vlăstar ( substantiv )
- lăstar, copăcel
- urmaș, copil, descendent, coborâtor
Alte sinonime:
- mladă
- mlădiță
- smicea
- odraslă
- loază
- mlădoacă
- progenitură
- prăsilă
- naștere
- scoborâtor
- viță
- rămășiță
- porodiță
- mărădic
- rod
- sămânță
- semințenie
- seminție
- următor
- arbore
- tânăr
- moștenitor
Sinonime Apropiate
- progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
- coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
- strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
- viță - vie, coardă, vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
- mlădiță - lăstar, mladă, vlăstar, altoi, odraslă, urmaș, copil
- lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
- descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
- copil - băiețaș, prunc, făt, cocon, odraslă, vlăstar
- mladă - lăstar, mlădiță, vlăstar
- continuator - urmaș, succesor, descendent
- descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
- epigon - urmaș, succesor, descendent
- prunc - copil, țânc, minor
- pruncie - copilărie, imaturitate, junețe
- puber - nubil, necopt, copil
Dex vlăstar
- VLĂSTÁR, vlăstare, 1. Lăstar. 2. Urmaș, descendent (al unei familii). – Din vlastári.
- VLĂSTÁR, vlăstare, 1. Lăstar. 2. Descendent, coborâtor al unei familii. – Din vlastári.
- VLĂSTÁR, vlăstare, 1. Lăstar. Din tulpina bătrînă și putredă a fagului încolțesc vlăstare tinere și vioaie. RUSSO, O. 27. 2. Descendent, coborîtor al unei familii. Lui îi va reveni cuvîntul hotărîtor în alegerea carierii tînărului vlăstar. VORNIC, P. 10. Gh. Eminovici a trimis pe acest întîi vlăstar al său să studieze medicina la Viena. CĂLINESCU, E. 32. Nicolaie Postelnicu, vlăstarul unei vechi familii boierești, sărăcit de tot. REBREANU, R. I 55. – și: vlăstari (COȘBUC, P. I 285).
- VLĂSTÁR ~e m. 1) Ramură nouă, care răsare din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiță; lăstar. 2) fig. Descendent al unei familii; urmaș. /<ngr. vlastári
- vlăstar m. 1. primul colț sau germen ce dau semințele plantelor; 2. ramură nouă sau frunză ieșită din rădăcina cea veche; 3. ramură tânără altoită pe altă plantă; 4. fig. progenitură. .
- vlăstár și lăstár m. și n., pl. e (ngr. vlastári, d. vgr. blastárion; bg. vlastár și lastár, vsl. vlastarĭ). Ramură răsărită de curînd: vlăstarĭ tinerĭ răsărițĭ din tulpinele unor giganțĭ trîntițĭ de furtună (A. Frunză, VR. 1922, 7, 77). Fig. Odraslă, progenitură: educarea tinerelor vlăstare, ultimu vlăstar al uneĭ familiĭ. Munt. Lăstăriș: staŭ la umbră în lăstar (Br.-Voĭn. Puĭul). – Și vlăstáre, f., pl. ărĭ.
- vlăstar, -re (urmași ai unei familii).
Sinonimul cuvântului vlăstar