Sinonime cocoțare

Cuvântul „cocoțare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ascensiune - suiș, înălțare, suire, ridicare, urcare, promovare, creștere, progres
• majorare - sporire, mărire, creștere, dezvoltare, ridicare, urcare
• poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
• prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat
• strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
• strâmtorat - stingherit, jenat, încurcat, apăsat, presat
• suiș - urcuș, urcare
• suitor - ascendent, progresiv, agățător, urcător
• babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
• bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
• haotic - confuz, încâlcit, dezordonat, încurcat
• incomprehensibil - încurcat, de neînțeles, haotic, încâlcit
• intimidat - speriat, timorat, încurcat, zăpăcit
• istorie - povestire, narațiune, evocare, pățanie, poznă, încurcătură
• înaintare - avansare, progres, evoluție, propășire, mers-înainte, ridicare, promovare, înălțare, ascensiune

Dex cocoțare

• cocoțare 1 Urcare pe ceva cocoțat1 (1), cocoțire (1), cocoțit1 (1). 2 Așezare pe un loc mai ridicat cocoțat1 (2), cocoțire (2), cocoțit1 (2). 3 Promovare dubioasă cocoțat1 (3), cocoțire (3), cocoțit1 (3).
• cocoța 1-2 A (se) urca pe ceva a (se) cocoți (1-2). 3 A (se) așeza pe un loc mai ridicat a (se) cocoți (3). 4 A promova într-un mod dubios a (se) cocoți (4).
• cucuța2 cocoța
• gogoța cocoța
• COCOȚÁ, cocóț, I. și A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ A promova într-un post sau la o situație nemeritată. –
• COCOȚÁ, cocóț și cocoțez, I. A se urca pe ceva, a se așeza pe un loc mai ridicat. Păreau cam ciudați moții, cu obiceiul acesta de a se cocoța pe cele mai înalte vîrfuri. BOGZA, Ț. 43. Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. Acolo stă cocoțat de paisprezece ani. SAHIA, N. 33. a sărit pe spatele mamei și, cu piciorușele lui subțiri și fragede ca paiul, i se cocoață după gît. GIRLEANU, L. 10. Ermil, cocoțat pe capră, mîna caii cu un bici improvizat. SLAVICI, N. I 320. ♦ A se ridica, a se înălța într-un post sau la o situație nemeritată. Știm ce-a fost la congresul de acum cinci ani ; s-a dovedit că în fruntea mișcării se cocoțaseră niște trădători, și trădătorii s-au dus unde le era locul, în tabăra burgheziei. GALAN, Z. R. 21.
• A COCOȚÁ cocoț tranz. A face să se cocoațe. /Orig. nec.
• A SE COCOȚÁ mă cocoț intranz. 1) A se urca pe un loc (mai) înalt. 2) A avansa într-un post sau la o situație fără a merita. /Orig. nec.

Sinonimul cuvântului cocoțare

Testează-te!