Dicționar de sinonime
Sinonime coerență
Cuvântul „coerență” are următoarele sinonime:
coerență ( substantiv )
- logică
- sens
- noimă
Alte sinonime:
- consistență
- șir
Sinonime Apropiate
- înțeles - conținut, accepție, semnificație, sens, valoare, semantică, rost, rațiune, noimă
- perceptibil - palpabil, sensibil
- rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
- receptiv - primitor, deschis, sensibil
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
- finețe - delicatețe, grație, gingășie, sensibilitate, rafinament, subtilitate, agerime, ingeniozitate
- flegmatic - indiferent, apatic, insensibil, imperturbabil, nepăsător
- fragil - plăpând, firav, slab, sensibil, delicat, friabil
- friguros - sensibil (la frig), rece, răcoros
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- gingaș - delicat, fin, grațios, fragil, suav, firav, plăpând, sensibil, dificil
- gingășie - delicatețe, amabilitate, sensibilitate, grație
- impresiona - a emoționa, a sensibiliza, a mișca, a răscoli, a tulbura
- impresionabil - sensibil, simțitor, emotiv
Dex coerență
- coerență 1 Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg coeziune (2). 2 Forța care ține legate moleculele unui corp coeziune (1). 3 Înlănțuire. 4 Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp.
- COERÉNȚĂ, coerențe, 1. Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg. 2. Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. – Din cohaerentia, cohérence.
- COERENȚĂ, coerențe, Legătură strînsă între toate părțile sau elementele unui întreg. ◊ Coerența ideilor. – Variantă: coherénță
- COERÉNȚĂ Legătură, unire strânsă (între mai multe elemente, idei, lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicție între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el. .
- COERÉNȚĂ 1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia)
- COERÉNȚĂ ~e f. 1) Legătură internă strânsă; caracter coerent; unitate; coeziune. 2) Relație armonioasă între idei; lipsă de contradicții. /<lat. cohaerentia, fr. cohérence
- coerență f. legătura, unirea lucrurilor între ele.
Antonime coerență
- Coerență ≠ incoerență