Sinonime condescendență

Cuvântul „condescendență” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• considerație - stimă, respect, prețuire, cinstire, apreciere, prestigiu, reputație, părere, opinie
• prețuire - cinstire, apreciere, considerare, stimă, admirație
• vază - glastră, vas, considerație, stimă, apreciere, prestigiu, faimă
• credit - împrumut, veresie, datorie, prețuire, apreciere, prestigiu, autoritate, reputație, stimă
• laudă - elogiu, prețuire, omagiu, apologie, glorificare, mărire, onoare, slavă, cinstire
• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• favoare - avantaj, concesie, hatâr, înlesnire, beneficiu, protecție, privilegiu, cinste, onoare
• glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
• necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
• nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
• aprecia - a evalua, a aprecia, a estima, a cântări, a prețui, a cinsti, a stima, a onora, a respecta
• apreciat - stimat, respectat, prețuit, onorat
• atenție - luare-aminte, băgare de seamă, precauție, grijă, vigilență, solicitudine, politețe, amabilitate, stimă
• calificativ - apreciere, etichetă, notă, prețuire, epitet
• cinsti - a prețui, a onora, a stima, a respecta, a elogia, a lăuda, a omagia, a slăvi, a preacinsti

Dex condescendență

• condescendență 1-2 Purtare plină de considerație (și de bunăvoință) față de cineva amabilitate, deferentă, respect. 3 de superioritate. 4 Infatuare.
• CONDESCENDÉNȚĂ, condescendențe, Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ Aer de superioritate, infatuare, aroganță. – Din condescendance.
• CONDESCENDÉNȚĂ Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ Aer de superioritate, infatuare, semeție. – Din condescendance.
• CONDESCENDÉNȚĂ Purtare plină de considerație; respect. Nici măcar atîta condescendență pentru prefectul județului. DUMITRIU, B. F. 40.
• condescendénță s.f. 1 Atitudine, purtare plină de considerație, de respect, de atenție față de cineva; deferență, respect. 2 Amabilitate, bunăvoință. Ofițeri care gustă cu condescendență de pe farfurioarele cu friptură (CA. PETR.). 3 (peior.) Aer de superioritate; bunăvoință amestecată cu dispreț, cu aroganță. ● pl. -e. /<fr. condescendance.
• CONDESCENDÉNȚĂ Atitudine care presupune bunăvoință, amabilitate, de pe o poziție de superioritate, chiar ușor disprețuitoare. .
• CONDESCENDÉNȚĂ atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență. ♦ bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate. (< fr. condescendance)

Sinonimul cuvântului condescendență

Testează-te!