Dicționar de sinonime

Sinonime consfințire

Cuvântul „consfințire” are următoarele sinonime:

consfințire ( substantiv )
  • consacrare
  • fixare
  • stabilire
  • statornicire
  • sfințire
  • confirmare
  • legalizare
  • întărire
  • ratificare
  • sancționare
  • sancțiune
  • validare
  • sacrare
  • oficializare


Sinonime Apropiate

  • sfeștanie - sfințire, târnosire, inaugurare
  • achita - a plăti, a onora, a lichida (o datorie), a ierta, a absolvi, a șterge (o sancțiune), a ucide, a omorî, a suprima
  • așezare - aranjament, rânduială, alcătuire, dispunere, plasare, stabilire, ordonare, localitate, sat
  • imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
  • indurație - întărire, durificare, consistență, bătătură

Dex consfințire

  • consfințire 1 Stabilire consfințit1 (1). 2 Consacrare consfințit1 (2).
  • CONSFINȚÍRE, consfințiri, Acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare. – consfinți.
  • CONSFINȚÍRE, consfințiri, Acțiunea de a consfinți; consacrare.
  • CONSFINȚÍRE Acțiunea de a consfinți; consacrare. .
  • consfinți 1 A consacra (5). 2 A da un caracter durabil, solid. 3 (Rar) A aproba.
  • CONSFINȚÍ, consfințesc, IV. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după consacrer).
  • CONSFINȚÍ, consfințesc, IV. A da un caracter durabil, solid; a consacra (2). Proiectul noii constituții, constituția construirii socialismului, consfințește regimul democrat-popular al Republicii Populare Romîne, în care întreaga putere se află în mîna oamenilor muncii de la orașe și sate. LUPTA DE CLASĂ, 1952, 7, 61. Constituția patriei noastre consfințește deplina egalitate în drepturi pentru toți cei ce muncesc, fără deosebire de rasă sau de naționalitate. SCÎNTEIA, 1952, 2512.
  • CONSFINȚÍ IV. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. .
  • CONSFINȚÍ tr. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după fr. consacrer)
  • A CONSFINȚÍ ~ésc tranz. 1) (idei, obiceiuri etc.) A face să intre adânc în uz; a consacra; a încetățeni; a statornici; a înrădăcina; a împământeni. 2) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consacra. 3) (relații, atitudini etc.) A face să capete caracter legal; a legaliza; a oficializa. /con- + a sfinți


Sinonimul cuvântului consfințire

Sinonimul cuvântului consfințire


Testează-te!