Sinonime contextură

Cuvântul „contextură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan
• conexiune - legătură, înlănțuire, corelație, raport, relație
• carcasă - înveliș, carapace, crustă, cadru, schelet, osatură
• înlănțuire - încătușare, ferecare, legare, legătură, conexiune, corelație, relație, raport
• relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
• sistem - ansamblu, totalitate, angrenaj, structură, ordine, alcătuire, model, tipar, tip
• snop - fascicul, legătură, mănunchi
• sudură - legătură, lipire, unire, sudare
• șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
• turnură - cotitură, viraj, aspect, fason, structură
• valență - legătură, relație, combinație
• velință - țesătură (groasă), pătură, cergă, lăicer, scoarță
• formativ - constitutiv, structural
• formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
• cujbă - chingă, legătură

Dex contextură

• contextúră 1 Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2 Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot. 3 Înlănțuire.
• CONTEXTÚRĂ, contexturi, 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din contexture.
• CONTEXTÚRĂ Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire; legătură. .
• CONTEXTÚRĂ 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ structură, schelet. (< fr. contexture)
• CONTEXTÚRĂ ~i f. 1) Mod în care sunt îmbinate elementele unui întreg. 2) Ansamblu de elemente care definesc modul de alcătuire al unei țesături. /<fr. contexture
• contextură f. 1. țesătura, înlănțuirea părților unui tot: contextură mușchilor; 2. legătura părților unei opere literare.
• *contextúră f., pl. ĭ (d. context cu sufixu -ură; fr. contexture). Țesătură, legătură a părților între ele: contextura mușchilor (și fig.) contextura uneĭ cărțĭ, unuĭ discurs.

Sinonimul cuvântului contextură

Testează-te!