Sinonime contrazicere

Cuvântul „contrazicere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
• incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
• nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
• răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
• stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
• vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
• frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
• împotrivă - contra, contrar, în opoziție
• încontrare - contrazicere, înfruntare
• antiteză - opoziție, antinomie, contrarietate
• conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
• contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
• contrast - opoziție, antinomie, antiteză

Dex contrazicere

• contrazicere 1 Contradicție (5). 2 Dezacord. 3 Opoziție.
• CONTRAZÍCERE, contraziceri, Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. – contrazice.
• CONTRAZICÉRE, contraziceri, Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. Îi venea parcă s-o ieie drept o smintită și se temea s-o irite prin contraziceri. SLAVICI, O. I 387. Mai sînt și alte contraziceri în amîndouă articolele. GHEREA, ST. CR. II 72.
• CONTRAZÍCERE Faptul de a (se) contrazice; contradicție; dezacord. .
• contrazicere f. 1. contradicțiune; 2. răspuns juridic la declarațiunile părții adverse: fără contrazicere, fără a se putea zice încontra, sigur.
• *contrazícere f. Acțiunea de a saŭ de a te contrazice. Spirit de contrazicere, care contrazice (combate) tot. Fără contrazicere (după fr. sans contredit), sigur, fără să se poată spune ceva contrar.
• contrazíce 1 A susține contrariul celor spuse de cineva a nega. 2 A aduce în fața instanței, ca probe, depoziții ale martorilor, contrare celor susținute de partea adversă. 3 A fi incompatibil cu ceva. 4 A dezminți. 5 A spune contrariul celor afirmate anterior de propria persoană. 6 ( susținătorii unor opinii, afirmații) A nu fi de acord unii cu alții. 7 ( afirmații, depoziții) A nu se potrivi unele cu altele.

Sinonimul cuvântului contrazicere

Testează-te!