Dicționar de sinonime
Sinonime convorbire
Cuvântul „convorbire” are următoarele sinonime:
convorbire ( substantiv )
- discuție
- conversație
- dialog
- dezbatere
Alte sinonime:
- vorbire
Sinonime Apropiate
- conversație - convorbire, discuție, dialog, șuetă, dezbatere
- discuție - convorbire, conversație, dezbatere, dialog, controversă, dispută, altercație, litigiu, sfadă
- colocviu - dialog, conversație, discuție, convorbire, examen oral
- dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
- taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
- audiență - convorbire, dialog, discuție, bună primire, succes
- dialog - conversație, discuție
- întreținere - alimentare, hrană, casă-masă, subzistență, discuție, dialog, conversație
- sporovăială - taifas, convorbire, dialog, șuetă
- consfătuire - convorbire, întrunire, discuție, consultare
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- taclale - taifas, discuții, dialog, cozerie
- interlocutor - partener, participant (la discuție)
- întreține - a hrăni, a alimenta, a susține, a ține, a menține, a discuta, a conversa, a dialoga
- discuta - a convorbi, a conversa, a sta de vorbă, a dialoga, a dezbate, a analiza, a delibera
Dex convorbire
- convorbire 1 Conversație (1). 2 ~ telefonică Discuție prin intermediul telefonului.
- CONVORBÍRE, convorbiri, Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – convorbi.
- CONVORBÍRE, convorbiri, Conversație, discuție. După o convorbire atît de prozaică... am sfîrșit prin a rîde. NEGRUZZI, S. I 68.
- CONVORBÍRE Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație. ◊ Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. .
- CONVORBÍRE discuție, conversație. ♦ ~ telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi)
- CONVORBÍRE ~i f. Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; conversație; dialog. ~ aprinsă. ◊ ~ telefonică comunicație bilaterală prin telefon. /v. a convorbi
- *convorbíre f. Conversațiune.
- convorbí (Rar) A sta de vorbă conversa, discuta.
- CONVORBÍ, convorbesc, IV. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după unterreden).
- CONVORBÍ, convorbesc, IV. (Ieșit din uz; urmat uneori de determinări introduse prin «cu») A discuta, a conversa, a sta de vorbă. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii... despre criză ș.c.l. CARAGIALE, O. II 164.