Sinonime cuminecare

Cuvântul „cuminecare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împărtășanie - cuminecare, euharistie, grijanie
• cuminecătură - împărtășanie, euharistie, grijanie
• sacrament - taină, împărtășanie, cuminecătură
• euharistie - împărtășanie
• tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
• veghe - nesomn, trezie, priveghere, pază, ocrotire, strajă, îngrijire
• incurie - delăsare, neglijență, neîngrijire
• neglijență - nepăsare, indolență, delăsare, apatie, indiferență, neîngrijire, dezordine, incurie
• confidență - destăinuire, împărtășire
• cură - tratament, dietă, îngrijire
• custodie - pază, păstrare, administrare, îngrijire
• gestiune - administrare, îngrijire, conducere

Dex cuminecare

• cuminecare 1-2 Cuminecătură (1-2).
• CUMINECÁRE, cuminecări, Acțiunea de a (se) cumineca. – cumineca.
• CUMINECÁRE, cuminecări, (În practicile religiei creștine) Acțiunea de a (se) cumineca; cuminecătură, împărtășire.
• cumineca 1-2 A primi (sau a da) cuminecătură (2) a (se) împărtăși, a (se) griji. 3 A face să fie iertat (prin cuminecătură) un păcat, o greșeală. 4 (; construit cu dativul sau cu „de”) A se face părtaș. 5 A avea parte de... 6 (; construit cu „în” sau „cu”) A fi inițiat într-o credință. 7 A aparține unei biserici. 8 A fi (sau a se pune) de acord. 9 A se uni. 10 A avea legături cu cineva.
• cuminica cumineca
• CUMINECÁ, cumínec, I. și (În practicile religiei creștine) A primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăși, a (se) griji. ♦ A anula, a face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greșeală. – *comminicare (= communicare).
• CUMINICÁ I cumineca.
• CUMINECÁ, cumínec, I. (În practicile religiei creștine; și în forma cuminica) A primi cuminecătura; a se împărtăși, a se griji. Cînd m-oi cumineca, Să vie și vlădica. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 458. ♦ A da cuiva cuminecătura, a săvîrși asupra cuiva ritualul cuminecăturii. La mine vii cu cartea, cu gînd să-mi dai canoane, Și vrei să mă cumineci, părinte Solomoane. GOGA, P. 99. Nu-i slobod a-i spînzura, Pîn’nu i-i cuminica. ȘEZ. I 109. ♦ (Rar, cu privire la greșeli, păcate) A anula, a face să fie iertat prin cuminecătură. S-ar mira de tine-altarul. Ce păcat ai să cuminici! COȘBUC, P. I 97. – Variantă: cuminica I.

Sinonimul cuvântului cuminecare

Testează-te!