Dicționar de sinonime
Sinonime cumpărător
Cuvântul „cumpărător” are următoarele sinonime:
cumpărător ( substantiv )
- client
- solicitator
- mușteriu
Alte sinonime:
- clientelă
- târguitor
- solicitant
Sinonime Apropiate
- mușteriu - client, cumpărător
- client - cumpărător, mușteriu
- implorator - rugător, insistent, solicitator
- vad - albie, matcă, trecere, pasaj, liman, aflux, cumpărători
Dex cumpărător
- cumpărător, ~oare 1 Care se poate cumpăra. 2 Cumpărare (1). 3 Act al cumpărării. 4 Persoană (fizică sau juridică) care cumpără.
- CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, și 1. Persoană care cumpără (mărfuri). 2. Persoană care, în virtutea unui contract de vânzare-cumpărare, dobândește, contra unei plăți, dreptul de proprietate asupra unui bun. – Cumpăra + -ător.
- CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, și Persoană (fizică sau juridică) care cumpără. – Cumpăra + -ător.
- CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, și Persoană care face o cumpărătură. client. în grădină e răcoare și cumpărătorii, după ce au stat în arșița tîrgului, vin aici să petreacă. V. ROM. noiembrie 1953, 60. ◊ (Învechit; obiectul cumpărăturii era o funcția în stat) Isprăvniciile, sameșiile... polcovniciile, acestea, zic, toate vînzîndu-se, cine poate zice că cumpărătorii nu iau din toată țara pe tot anul o sumă foarte mare și făr’ de nici o dreptate. GOLESCU, Î. 89. ◊ (Adjectival, rar) Care este de cumpărat, care poate fi cumpărat. De-ar fi dorul vînzător Și badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-l-aș, Pe badea cumpăra-l-aș. ALECSANDRI, P. P. 300.
- CUMPĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cumpără ceva, care face o cumpărătură. /a cumpăra + suf. ~ător
- cumpărător m. cel ce cumpără.
Antonime cumpărător
- Cumpărător ≠ vânzător
Sinonimul cuvântului cumpărător