Dicționar de sinonime
Sinonime curățenie
Cuvântul „curățenie” are următoarele sinonime:
curățenie ( substantiv )
- dereticare, ordonare, debarasare, salubrizare, purificare
- laxativ, purgativ, purgație
- limpezime, claritate, transparență
- nevinovăție, castitate, candoare, inocență
Alte sinonime:
- salubritate
- puritate
- cinste
- corectitudine
- feciorie
- incoruptibilitate
- integritate
- lealitate
- neprihănire
- onestitate
- pudicitate
- pudoare
- virginitate
- scuturătură
- tăgășire
- tistușag
- naivitate
Sinonime Apropiate
- candoare - inocență, castitate, nevinovăție, puritate, curățenie, naivitate, credulitate
- feciorie - castitate, virginitate, fetie, curățenie, puritate, nevinovăție, neprihănire, inocență, cinste
- naivitate - candoare, inocență, ingenuitate, credulitate, nevinovăție, simplitate, neștiință, ignoranță, stupiditate
- castitate - puritate, curățenie, nevinovăție, virginitate
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- claritate - limpezime, transparență, evidență
- nevinovăție - inocență, cinste, curățenie, neprihănire
- virginitate - castitate, feciorie, inocență, puritate, neprihănire
- vizibilitate - claritate, vedere, transparență
- laxativ - purgativ
- curăție - castitate, inocență
- pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
- indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
- inferioritate - subordonare, dezavantaj, neajuns
- ambiguitate - echivoc, neclaritate, confuzie, polivalență
Dex curățenie
- curățenie 1 Calitatea de a fi curat3 (8). 2 Aspectul unei ființe sau al unui obiect curat3. 3 Dereticare. 4 Menstruație. 5 Castitate. 6 Vindecare. 7 Purgativ. 8 (; în limbajul bisericesc) Purificare. 9 Nevinovăție. 10 Integritate.
- CURĂȚÉNIE, curățenii, 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Înlăturare a murdăriei, a prafului, a gunoiului și punerea lucrurilor în ordine într-o locuință; dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + -enie.
- CURĂȚÉNIE, curățenii, 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + -enie.
- CURĂȚÉNIE curățenii, 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei persoane curata sau a unui lucru curat; lipsă de murdărie, de impuritate. Era un om care, pe lîngă rînduiala scrisului, avea și plăcerea curățeniei. SADOVEANU, B. 177. Se bucura de frumusețea florilor și de dulceața și curățenia aerului. ISPIRESCU, L. 8. ♦ Calitatea de a fi curat sufletește, puritate, nevinovăție, sinceritate, cinste. El ne iubește din toată curățenia inimii sale. DACIA LIT. 275. ♦ Castitate. 2. Dereticare. Făcea curățenie mare în casă. 3. Purgativ, laxativ. – Pronunțat: -ni-e.